Vă rog, treziți-vă!

Your tuppence

1. 
   io / 10 June 2017 8:57

   Doamne!!! În ce lume trăim. Oare de ce se transformă omul într-un produs infect și răutăcios? Chiar nu mai există o lume reală, obiectivă și dreaptă?

   2

   

   Reply ↓
2. 
   Madalina Corodeanu / 26 April 2017 9:25

   Autoarea articolului vede lucrurile doar din punctul ei de vedere. Probabil ca e suparata pe vreun copil supradotat care nu i-a acordat nici cinci minute de discutie. Din pacate, copiii supradotati, fie ca ar fi mers sau nu la concursurile internationale, nu isi gasesc oricum interlocutori pe masura intre semenii de aceeasi varsta cu ei. Eu una, daca as avea un astfel de copil l-as directiona catre invatatura nu catre mediocritate ca oricum n-o sa-si gaseasca prieteni adevarati decat printre cei de nivelul lui pe care nu-i poate cunoaste decat la astfel de concursuri.  Nevoia copiilor exceptionali de cunoastere si capacitatea lor de intelegere e mai bine sa fie directionata de parinti si profesori/invatatori catre domenii care nu le fac rau fizic si psihic lor si mai ales altora din jurul lor. Sa nu uitam ca foarte multi dintre ucigasii in serie au fost oameni cu o inteligenta sclipitoare de care nimeni nu s-a ocupat si pe care nimeni nu i-a indrumat catre activitati bune. Exista si cazuri tragice in care copiii mai putin dotati sunt impinsi de catre parinti si profesori sa dea mai mult decat pot si experientele se pot termina fatal pentru copiii respectivi. Cu totii am auzit de cazuri in care copii cu excelente rezultate s-au sinucis. Sa iti inveti copilul sa fie “mai intai om” e un sfat excelent in toate cazurile nu doar in cazul celor cu premii internationale. Prin urmare sunt de acord doar partial cu articolul si doar daca se aplica tuturor copiilor indiferent de performantele lor. Si sunt de acord ca nimeni nu trebuie obligat sa faca ceva ce ii depaseste capacitatile. A directiona un copil catre invatatura nu inseamna sa il obligi sa stea la masa de lucru ci sa observi ce il intereseaza si sa ii oferi mijloacele necesare care pot diferi de la caz la caz (camera cu liniste, birou, scaun comod, culegeri de probleme, caiete, creioane, etc. ) si daca el le foloseste si vrea sa lucreze in plus e ok daca nu … asta e …

   2

   

   Reply ↓
3. 
   Cristina / 2 April 2017 15:43

   Nu sunt de acord cu autoarea.
   Multi dintre “adulți cu vise frânte care își proiectează neputința asupra odraslelor” sunt profesori universitari, eventual fosti olimpici.
   Ar fi usor ca “niște copii care își iubesc părinții atât de mult încât ar face orice sa îi vadă fericiți”, doar de dragul parintilor, sa castige concursuri internationale, dar mai trebuie ceva, nu este suficient sa iti iubesti parintii.
   “Este minunat că sunt instruiți şi excelează într-un domeniu, însă asta e doar antrenarea capacității de memorare.” E vorba doar de memorare? Sunt multi olimpici la matematica, ce nu cunosc formule, nu au avut nevoie, deoarece la concursuri li se dau probleme pe care le pot rezolva doar GANDIND, folosind LOGICA si bineinteles acumuland experienta.
   Multe alte minuni sunt in acest articol, nu stau sa le analizez pe toate.
   In ziua de azi este foarte usor sa termini o facultate, asta nu este o realizare deosebita. Putini copii ajung olimpici: doar cei care muncesc pentru ca le place, pentru ca vor si pentru ca POT.

   

   

   Reply ↓
• 
  Iuliana / 7 April 2017 13:44

  Am avut o colega in camin,pe vremea studentiei,din R.Moldova.Absolvise scoala din Moldova cu medalie de aur(asta fiind cea mai mare distinctie din invatamantul preuniversitar de acolo iar detinatorul ei,avusese 10 pe linie din cl.I pana intr-a XI-XII).Fusese olimpica la nu stiu cate olimpiade din tara sa.Ajunsa la facultatea de Litere din Iasi,era a doua la invatatura din promotia sa,la specializarea ei.Finalul ei,a fost insa unul foarte tragic,in anul III clacase,a fost internata la Spitalul de Psihiatrie Socola din Iasi,pentru cateva luni bune,pana cand au venit parintii din Moldova si au luat-o acasa.Nu si-a mai revenit niciodata,pana acum cativa ani,cand a parasit aceasta lume.Si toate acestea pentru ca sa-si multumeasca parintii(profesori la un liceu moldovenesc).Era studenta la facultate si plangea pentru un 8,gandindu-se doar la reactiile parintilor.Recent am citit un articol despre un studiu facut in State,despre geniile lor.Cercetatorii studiului,au ajuns la concluzia,ca cei mai realizati oameni,sunt cei cu note de 7-8-9,si nicidecum olimpicii.Si in State,spitalele de psihiatrie abunda de oameni intelectuali(multi dintre ei olimpici).Asa ca poate reusesti totusi sa-mi dai si o explicatie plauzibila,la ce bun atatea olimpiade si diplome castigate,daca o facultate,in ziua de azi se poate face si cu note mai mici,iar o realizare profesionala este si ea posibila cu un nr.mai mic de trofee castigate?

  

  

  Reply ↓
4. 
   x / 2 April 2017 0:00

   Olimpiadele “internationale”, atat de internationale incat in Australia nici macar n-au auzit de ele. Lasati copii sa se joace.

   

   

   Reply ↓
5. 
   Patricia / 31 March 2017 18:15

   …zise vulpea cand n-a ajuns la struguri

   

   

   Reply ↓
6. 
   Costel / 31 March 2017 15:15

   Pierzi timpul domnita scriind in limba romana si pentru romani ceea ce simti si ce vezi.Nu poti sa pretinzi intelegere si intelepciune unui popor care de 27 de ani inghite gogosile si hotiile unor conducatori corupti si nu au nici o reactie.MORTI DE VII ! Asa ca nu te intrista citind comentariile lor. Astia sunt cu astia defilezi ! Pe viitor scrie in limba engleza si publica unde vreii dar nu pentru romani.N-are rost.PIERDERE DE TIMP !!!

   

   

   Reply ↓
• 
  Costel / 31 March 2017 15:18

  AH ! Am pus doi de ,,i´´ unde nu trebuia.Asta ca sa nu se mai oboseasca vreun ..prutean ´´ d-asta inteligent .Pastrati-va prostiile pentru cand vorbiti intre voi dragilor !

  

  

  Reply ↓
7. 
   Madalina A / 4 March 2017 8:24

   Nu ati inteles nimic. Nu am nimic cu cei.super dotati, olimpici , etc. Ma minunez cum ma cunosc unii.fara sa ma fi intalnit si ma eticheteaza gratuit. Din fericire am destui ani ca sa inteleg ca asta e tiparul romanesc, intai dam cu parul si daca mai misca apoi vorbim. Apropos, nu am nici o frustrare. Am facut scoala, am mers la olimpiade, am absolvit facultate fara bani, si am lucrat intr-o companie de top insa nu m-am izolat in casa in copilarie, am iesit afara si am socializat, m-am jucat ca un copil, am batut maidanul, cum zicea cineva mai putin frustrat intr-un comentariu anterior. Articolul meu indeamna parintii sa se uite in.ochii copiilor lor, sa vafa daca exista fericire sau tristete, sa le incurajeze creativitatea, nu neapatat acumularea de cunostinte. In fine, cine a inteles, a inteles. Cine nu, a dat cu pietre.

   1

   

   Reply ↓
8. 
   Andreea / 1 February 2017 11:39

   Exagerat acest articol.
   Părinții sunt mândrii de odraslele lor orice ar face, iar acum avem Facebook sa scriem asta. Tentația e mare.
   Școală te scoate la tabla în fiecare zi. Copii sunt deștepți. Acum ce sa le facem?
   Exemplu : Fiica mea a scos punctaj maxim la nush ce concurs național fără sa știu măcar ca la dat. Ce vise? Ce împins de la spate? Mi-a venit acasă cu diploma direct. Acum depinde de mine dc ma laud pe Facebook sau nu.
   Facebook este tentant sa arăți ce odrasla minunata ai. Dar hai sa nu facem tragedii din laudarosenia unora.

   

   

   Reply ↓
9. 
   Ramona / 29 January 2017 10:17

   Fără a se înțelege că dezaprob comentariile anterioare, care sunt corecte, dar pe o altă speță, afirm că niciun comentator care a răspuns acestui articol n-a priceput esența lui. Autoarea nu spune că e neadecvat ca părinții să se laude cu copiii lor superdotați, nici nu pângărește performanțele copiilor realmente dotați. Ăia se descoperă, geniile se descoperă, nu se strunesc cu nuiaua la fund. Că bătaia nu e ruptă din rai și abuzul emoțional face mai mult rău decât bine. Și fiecare dintre cei ce am copilărit acum 20-30 de ani simte pe pielea lui anumite sechele lăsate de lovituri prea “motivante.” Mă puteți numi frustrată, dacă vă simțiți mai bine judecând la suprafață.
   Autoarea a apăsat niște butoane neplăcute în mulți pentru că mesajul este “Părinți, nu vă proiectați dorințele și visurile voastre neîmplinite asupra copiilor voștri. Adică dacă voi nu ați excelat în nici un domeniu, NU vă obosiți și NU vă abuzați copilul să ajungă acolo unde voi n-ați fost în stare să ajungeți, ca să vă mândriți acum cu rezultatele lor !” Eu am văzut părinți care își arogau drepturile asupra reușitei copilului. “Da, mie mi se datorează că a ajuns doctor sau avocat sau mai știu eu ce! Domne, l-am ținut în frâu și uite ce om a ieșit din el. ” Și dacă întrebi fostul copil, devenit adult, realizezi că el și-ar fi dorit să fie pictor sau îngrijitor de animale, dar părinții i-au explicat “cu bunăvoință” că din asta nu se trăiește, cu meseria asta vei muri de foame, nimeni nu te va respecta, etc. Iar ei, acei copii care n-au fost ajutați să-și caute viitorul fără a le fi impus, să-și formeze propria personalitate și să-și traseze propriul drum – pentru că, nu-i așa ?, știu părinții mai bine – , au fost nevoiți să renunțe la pasiunile lor incipiente și să se îndrepte spre ceva ce nu le plăcea cu adevărat. Ca să primească acceptarea și iubirea părinților ! Spiritul competițional pe care societatea, asistată de părinți, îl dezvoltă în copii nu este întotdeauna benefic și nu toți câștigă de pe urma lui, deși sunt și cazuri fericite. Concursul este câștigat de unul singur. Ceilalți iau note mai mici și se învinovățesc în sinea lor că n-au fost suficient de buni și nu s-au ridicat la așteptările părinților. Presiunea psihică e imensă. Răspunsul părintelui ? “E bun și 9, dar puteai să iei un 10 ! De ce nu ești ca X, el de ce poate și tu nu poți ?” Comparația creează o enormă frustrare. Părinții nu și învață copiii că greșeala e ceva firesc în viață, că nu mereu câștigi și cum să faci față sentimentului. Iar data viitoare când se va confrunta cu o provocare de acest gen, copilul va pleca din start cu frustrarea și îndoiala că nu e suficient de bun, se va zbate să fie acceptat. Adult fiind, va trăi viața pe care alții i-o impun, pentru că a învățat în copilărie mai degrabă să se conformeze cerințelor altora decât să se alinieze cu propriul suflet și propriile nevoi. Altfel spus, să fie supus, căci visul lui de a fi pictor este egal cu a fi un pierde vară. Și poate totuși ar fi ieșit un geniu dacă nu i s-ar fi omorât din fașă creativitatea și era lăsat și ajutat să-și dezvolte pasiunea.

   2

   

   Reply ↓
• 
  Madalina A / 4 March 2017 8:12

  EXACT ACOLO AM VRUT SA BAT!

  

  

  Reply ↓
10. 
    mara / 22 December 2016 21:12

    Articolul este scris de o persoana care are mari frustrari inca din copilarie, frustrari nascute din neputinta de a-si face parintii fericiti cu rezultate deosebite la invatatura, parinti care ar fi vrut si ei sa se mandreasca cu rezultatele odraslelor lor, in timp ce acestea, odraslele, hoinareau prin cartier. Nu e nimic rau in faptul ca nu esti olimpic, dar asta nu inseamna ca trebuie sa faci batjocura din rezultatele celor care sunt olimpici doar pentru a-i aduce in mediocritate. Nu, olimpicii nu sunt mediocri, iar cei care-i denigreaza nu-si dau seama de ridicolul in care se afla!

    

    

    Reply ↓
11. 
    Sabrina / 26 November 2016 22:57

    Pe unii romani au inceput sa-i deranjeze pana si performantele etalate ale unor copii superdotati. Ei nu inteleg ca acesti copii aleg de buna voie si nesiliti de nimeni sa participle la competitii si nu vad in asta un sacrificiu ci o provocare. Ce minte ingusta, plina de ranchiuna si egoism sa critici pana si optiunea oamenilor de a posta ce le face placere pe propria pagina de facebook. Asa cum unii posteaza poze cu caini si pisici, asa altii posteaza poze cu copiii olimpici ai Romaniei si promoveaza prin asta valorile. Fiecare cu preocuparea lui. Autorul acestui articol ar trebui sa fie ingrijorat mai degraba de faptul ca acestor copii nu li se ofera suficiente conditii in Romania sa-si manifeste si sa-si puna in valoare talentul extraordinar pe care-l au si sunt nevoiti sa plece in afara! Si ajung sa fie marginalizati si neintelesi in propria tara de niste semidocti cu pretentii intelectuale si de falsa ingrijorare. Si nu ma refer aici la copiii care participa la competitii fortati de parinti ca sa faca act de prezenta, ci la cei care ajung sa le castige. Olimpiadele internationale nu se castiga de copiii fortati de parinti, ci de cei superdotati, care intradevar au talent si pasiune pentru ceea ce fac si pentru care efortul depus nu e o corvoada ci o stimulare de a gasii solutii. Acesti copii merita toata stima si admiratia noastra! Felicitari profesorilor si parintilor care-i sustin si ii indruma.

    

    

    Reply ↓
• 
  Ilie Neacșu / 13 December 2016 5:55

  La acele nivele nu pătrundeți cu texte ca cele de mai sus… Habar nu aveți ce e în mintea unei elite naționale sau internaționale… Serotonina din acele creiere nu se produce din stimuli de-ai omului „normal”… Acei oameni rezolvă probleme extrem de dificile, uneori și în vis, acolo unde conștientul clachează… Fericirea nu este plăcere, ci victorie (Zig Ziglar)… Iar acei copii aleg deja lupte grele, în jungle grele… Victoria în acele „sfere” aduce un grad de satisfacție, care nu se poate măsura de omul de rând… Un creier bine antrenat și bine folosit trece foarte multe activități în subconștient de-a lungul timpului… Aceste elite sunt atât de antrenate, încât nu „obosesc” la orele 12:00 ca tot omul „modern”… Nu trebe să-i căinați, nici pe ei, nici pe cei dragi lor… Este pur și simplu alt nivel fizic, mental și spiritual… Da, așa e… Cel care lucrează cu foarte multe abstracțiuni este mai aproape de Dumnezeu, de nici lui nu-i vine să creadă… Iar atunci când vedeți subconștiențe bine garnisite în acțiune, vă minunați cu câtă „naturalețe” un geniu îți rezolvă o problemă gravă de tot…

  

  

  Reply ↓
• 
  Ovidiu T. / 13 December 2016 8:41

  Parerea mea este ca nu-i foarte grav daca parintii sunt mandri de rezultatele copiilor, chiar dca uneori exagereaza cu laudele. Pe de alta parte, articolul contine prea mult adevar. Rezultatele bune se obtin cu munca serioasa si deseori cu sacrificii. Din nefericire, copilaria este tocmai perioada cand se acumuleaza usor si cunostintele dar si deprinderile. Cred ca trebuie gasit un echilibru intre ele si nu mers spre extreme. Orice copil poate obtine rezultate exceptionale cu mai mult sau mai putin efort. Performante se pot obtine la orice varsta, copilaria are varsta ei. Apreciez cuvintele din final si le citez: “Educați-i să fie oameni întâi!”. Sunt destule genii care nu stiu sa numere restul primit de la un vanzator, sau la rezultatul asta ajung. Chiar si asa, ii apreciez pentru performante si nu sunt ingrijorat de soarta lor. In mod normal, felicit profesorii si parintii care-i sustin si indruma.

  

  

  Reply ↓
• 
  Iuliana / 7 April 2017 14:10

  Cand ai sa reusesti sa-mi arati si mie un copil de clasa a II,care abia a invatat sa stea linistit in banca,sa-si doreasca cu disperare sa participe la un concurs,despre care n-are nici cea mai vaga idee ce este si cu ce se mananca aces fel de mancare,poate atunci te-oi crede,dar pana una alta,raman la parerea autoarei,tot ce fac copii,fac doar la insistentele parintilor,dar mai ales,la insistentele “duamnelor” invatatoare.Si nu sunt invidioasa pe niciun copil olimpic.Mie,diplomele castigate la diferite concursuri,nu mi-au fost de niciun real folos,tocmai de aceea nici nu-i oblig pe copiii mei sa participe la ele.Daca-si vor dori cu adevarat ceva,nu le voi sta in cale,dar de obligat,niciodata.

  

  

  Reply ↓
• 
  Sabrina / 8 April 2017 1:37

  Cand o sa reusiti sa iesiti din cercul ingust al ingnorantei in care va inghesuiti cu atata obstinatie, o sa vedeti nu numai copiii talentati de clasa a II ci si cum sa obtineti un “real folos” si sa invatati din propriile experinte de viata (concursuri si alte activitati). Pana atunci, chiar daca v-as arata talente si valori nu le-ai recunoaste pentru ca nu ati dobandit aceasta putere de intelegere. Daca nu ati vazut casacada Niagara, nu inseamna ca ea nu exista. Si chiar daca v-ati afla in fata ei nu ati vedea maretia naturii ci o simpla apa curgatoare. Cum sa vezi talentul unui copil cand nu ai puterea sa-l intelegi si sa-l apreciezi? Iar parerea autoarei articolului este bazata pe o opinie personala si nu pe o cercetare amanuntita a fenomenului cu exemple de caz. Fiecare are dreptul la libera opinie, dar generalizarea care se face ca acesti copii talentati sunt abuzati de parinti, profesori si societate mi se pare halucinanta :)))) doar pentru ca au indraznit niste parinti sa-si laude odraslele pe facebook :))))))

  

  
• 
  Dan / 23 April 2017 21:08

  Esti sigura? Iata cel mai bun exempu, este cel de azi: Dor Geta Popescu “fetita minune” (desi sora sa, Coco, era realmente buna, dar nu se mai vorbeste de ea) a murit intr-o avalansa, pe un traseu pe care a impins-o ambitia si orgoliul tatalui. Voia ca fiica sa sa fie cel mai tinar alpinist care a urcat vreodata pe Everest. Din pacate, la virsta sa nu er suficient de pregatita pentru nici un munte. Poate avea rezistenta fizica dar, asta nu inseamna ca stii cum sa urci un munte. Asta si ambitia tatalui au rapus-o!

  

  

  Reply ↓