De câte ori mă confrunt cu o problemă care, în mod tradițional, „nu este pentru o femeie”, mă ambiționez s-o rezolv doar ca să-mi demonstrez că nu sunt mai prejos decât un bărbat. De obicei, nu este vorba de forță brută, ci de probleme care țin de îndemânare, exercițiu și ceva cunoștințe mai mult sau mai puțin tehnice. Exact așa am procedat și când a trebuit să aleg cei mai buni adezivi pentru gresie atunci când am renovat. Și m-am descurcat, gresia este încă la locul ei și deja au trecut destui ani de atunci (nu, nu am pus-o eu, deși mă tenta să încerc, recunosc).
Ei, tocmai de aceea, când o prietenă m-a întrebat dacă nu știu pe cineva care să se priceapă la mașini de tuns iarba, i-am spus clar și răspicat că știu, cum să nu. Pe mine! Nu, nu mai tunsesem iarbă până atunci (nici nu aș fi avut unde, pe bloc nu-i, în fața lui crește doar beton), dar asta nu reprezenta niciun impediment pentru mine. Așa că am luat-o de-o aripă și am purces la cumpărături.
sursă foto: fotolia.com
Pe drum, am apucat să citesc una-alta pe internet, așa că am intrat documentată în magazin. Totuși, asta nu m-a scutit de un adevărat șoc când am văzut câte modele sunt, în funcție de nenumăratele lor caracteristici tehnice (nu numai în funcție de design, cum aș fi fost tentată să cred la o primă vedere). Pe scurt, ideea este că am cumpărat una, am probat-o în magazin unde funcționa perfect, am ajuns acasă și, surpriză!, nu mai mergea. Ne-am întors cu ea la magazin – acolo funcționa iar. Am cerut totuși alt model. Acasă – aceeași problemă. Deja nervoase, ne-am întors la magazin doar ca să constatăm că mașina merge fără probleme. Așa ceva!! Am cerut totuși alta, deși citeam în ochii consultantului de vânzări că ne compătimește. Ne-a întrebat dacă suntem sigure că știm cum s-o folosim și chiar eram sigure, nu asta era problema, ci faptul că acasă la prietena mea, nu știam de ce, toate mașinile refuzau să funcționeze. Mister total!
Și probabil că am fi ținut-o mult și bine plimbând mașinile de tuns iarbă între magazin și casa prietenei mele dacă spre seară, când s-a întors soțul ei căruia voia să-i facă o surpriză cumpărându-i mașina, nu i-ar fi spus, râzând în hohote la auzul poveștii noastre despre ghinionul care ne-a urmărit toată ziua, că priza pe care o foloseam noi era… arsă! Ceea ce nouă nu ne-a trecut nicio secundă prin cap… Deh, cum spuneam, probleme „bărbătești”…
De atunci, ei bine, mă ambiționez în continuare să rezolv astfel de probleme, dar cu mai puțină prepotență ca până acum. Iar ceea ce v-am confesat eu azi, vă rog să rămână între noi!
Citiţi şi
Noi, cei născuți înainte sau imediat dupa comunism
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
