Vă puteți măcar imagina că ați naște acasă?

18 February 2013

Deşi cu iz de coşmar pentru majoritatea dintre noi, ideea de a rămâne acasă și de a fi asistată doar de tatăl copilului în momentul naşterii, atrage tot mai multe femei. Despre una dintre ele, româncă, am aflat și vă spunem și vouă, pentru că merită: este Jeanina, “emigrata în Tenerife” alături de Sebastian, tinerii pe care vi i-am prezentat săptămâna trecută.

Pe 18 februarie, copilul lor, Yago, a împlinit un an, prilej cu care Sebastian a reușit să povestească de-a fir a păr experienţa teribil de intensă prin care a trecut. De când au aflat că vor fi părinți, Sebastian şi Jeanina au pregătit toate cele necesare (mai puţin emoţiile incontrolabile din momentul în care şi-au dat seama că tot ce anticipaseră se întâmpla cu adevărat) şi au adus copilul pe lume în… cadă. La prima vedere, decizia celor doi pare complet nebunească. Şi totuşi, de ce ? Jeanina răspunde, într-un alt articol, temerilor principale pe care le-ar putea avea femeile şi pe care ea le-a eliminat treptat, una după alta:

– posibilitatea ca micuţul să se nască cu cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului: “Am înțeles ce am de făcut dacă atunci când îi iese căpuțul se vede cordonul răsucit: încerc să-l slăbesc suficient încât să-l pot desfășura, de câte ori e nevoie, iar dacă e prea tensionat încât nu poate fi scos de după căpuțul copilului, va trebui să-l legăm în două locuri cu ață și să-l tăiem între noduri.”

– posibilitatea ca el să nu dea semne vitale: “La sarcinile cu risc scăzut, ceea ce înseamnă că bebelușul este născut după săptămâna 32 de gestație și în urma unei sarcini normale și a unei nașteri fără complicații, au nevoie de ajutor doar 2 (n.n copii) din 1000. Adică 0,2%. Iar din cei care sunt resuscitați, peste 90% răspund la masajul cardiac și la aerarea plămânilor. Am ales astfel să nu mă mai gândesc la lucrurile rele care se pot întâmpla pentru simplul motiv că neșansele sunt destul de mici. Și mai mici sunt atunci când gândești pozitiv, vizualizezi totul ce va să vină și îți imaginezi cum totul va fi bine”.

– probabilitatea unei hemoragii: “Hemoragia post partum este una din principalele cauze de mortalitate în cazul femeilor care dau naștere și, contrar a tot ce ar putea crede orice om care nu știe mai nimic despre naștere, procentul de femei care mor în urma unei pierderi mari de sânge la naștere este mai mare în cazul nașterilor în spital față de cele la domiciliu. Acest lucru se datorează în principal dominoului de intervenții care se produc în spitale în procesul normal și firesc al nașterii, intervenții care pot culmina cu pierderi incontrolabile de sânge și, după caz, decesul sau rezoluții ”mai puțin” radicale, cum ar fi extirparea uterului.”

– complicaţii apărute pe neaşteptate: “Orice complicație care ar fi apărut ar fi avut nevoie de o cauză, un motiv. Pentru că nicio complicație nu vine că așa vrea ea. Are nevoie să o genereze ceva. Iar la mine riscurile ca ceva rău să aibă loc erau minime. În afară de cauzele anatomice, adică o eventuală problemă de-a mea sau de-a lui de sănătate, ceea ce ar fi putut interveni în bunul mers al lucrurilor ar fi putut avea de-a face cu câțiva factori: ignoranța – dacă nu aș fi fost informată și n-aș fi înțeles și interpretat corect lucrurile care mi s-au întâmplat în timpul travaliului; frica – dacă aș fi lăsat nerezolvate temerile pe care le-am avut în legătură cu nașterea acasă neasistată și le-aș fi lăsat să mă copleșească și astfel să nu mă mai pot relaxa și concentra la ce am de făcut; graba – dacă mi-aș fi pierdut răbdarea și liniștea și dacă aș fi împins lucrurile urgent la vale; panica – dacă mi-aș fi pierdut încrederea în bine și aș fi dat voie răului să mă impresoare și să mă doboare, psihic și fizic (…) O femeie care naște singură, neasistată, trebuie să se încreadă în instinct. Așa am citit înainte de naștere, că corpul, copilul, Dumnezeu, universul, toți îi vorbesc femeii și o ajută să nască“.

Am lăsat textul Jeaninei să vă expună avantajele şi dezavantajele, dintr-un motiv cât se poate de simplu: s-a informat atât de bine, a citit atât de mult şi a dat dovadă de stăpânire de sine, răbdare şi mai ales încredere că lucrurile vor merge bine pe toată durata sarcinii şi a naşterii, ceea ce s-a şi întâmplat, încât orice text strict ştiinţific îşi pierde din însemnătate. Există, ca în cazul oricărei practici care prinde avânt, studii care o susţin şi altele care o contestă. Cele mai credibile au raportat că nu există nicio diferenţă semnificativă în privinţa mortalităţii în cazul unei naşteri asistate medical şi a uneia PREGĂTITE la domiciliu. Iar acest “pregătit” înseamnă enorm, pentru că un părinte informat, cum a fost cazul Jeaninei, chiar dacă nu devine medic peste noapte, este un părinte care ştie la ce să se aştepte şi cum poate interveni. Există chiar sugestii, susţinute de studii medicale, ca naşterea acasă să devină o opţiune valabilă, care să beneficieze de asistenţa unei moaşe şi de posibilitatea unui transport rapid la spital în caz de complicaţii.

În aceste condiţii, în care o naştere în intimitate ar presupune o încredere deplină în capacitatea corpului de a-şi duce sarcina la îndeplinire şi un control perfect din partea mamei, iar cea din spital ar putea chiar genera intervenţii suplimentare, nu neapărat necesare, care dintre cele două variante este de preferat? Dacă deja ați născut și totul a decurs fără probleme, cât de tare v-ar mai speria acum ideea de a naște acasă, fără asistență medicală calificată, ca Janina, sau cu ajutorul unei moașe? Vi s-ar părea un pas înapoi? Iar dacă n-ați născut încă, puteți măcar contempla ideea unei astfel de nașteri?



Citiţi şi

Reacție la Macarena (Erika Isac)

Ziua orgasmului feminin

Pe marginea lumii virtuale

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. cristinalincu / 27 August 2015 16:45

    Sunt riscuri mari, totusi, la care ne-am expune inutil. Argumentul cu “bunicile noastre…” nu tine, rata mortalitatii fiind mare atat in randul copiilor, cat si al mamelor. Nu as alege niciodata sa nasc acasa, fara asistenta medicala.

    Reply
  2. old 45 / 22 February 2013 16:57

    …de-atâta timp, omenirea perpetuează mai mult prin naşterea la domiciliu decât prin naşterea asistată în unităţi spitaliceşti… probabil, acum, e împărţit procentul între naşterile la domiciliu şi cele din spital… Dumnezeu veghează asupra mamelor! Le întăreşte conştiinţa, cunoştinţa, moralul!

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro