Vă iubesc, Nora

Poeta Nora Iuga a împlinit pe 4 ianuarie 89 de ani. Iar ieri a răspuns urărilor care i-au fost adresate cu următorul text:

Dragii mei prieteni, multă vreme am fost convinsă că oamenii pe măsură ce îmbătrînesc sînt expulzați de organismul social ca un transplant incompatibil. E greu. Mai ales dacă ești la fel de activă și de productivă ca în tinerețe, ți se pare profund nedrept și barbar să fii îngropat înainte de-a muri. Pe de altă parte, eu, care-am fost întotdeauna „alături cu drumu’“, adică „pe dos“, fapt pentru care am avut și interdicție de publicare 8 ani de zile, dar „ce contează, Jean boxează!“.

Văd că, pe măsură ce mă apropii de Centenar, iubitorii de poezie devin tot mai dependenți de mine ca de un drog, mai ales elevii din clasele mari de liceu și studenții. Devin un pericol social, dar și unul personal…

Mă simt consumată, nu pot să mă retrag de bunăvoie de pe piață, că-mi place! Nici nu mă sperie ideea că voi, care ne iubiți acum, ne veți ocupa locurile, cee ace este absolut normal, dar eu aș vrea cît mai mulți să dorească să se așeze pe locul meu. Nu trebuie să explic de ce vreau asta, uneori, umblînd singură prin casă mă pomenesc spunînd: „Lăsați copiii să vină la mine!“ Dar ce mi se pare curios e că și vîrstnicii vin la mine, fiindcă în cele din urmă, trecutul se transformă în viitor.

Recunosc că sînt o notorietate! Dar, se pare că în ochii confraților nu voi fi niciodată o valoare și mă bucur că-i așa. Anul ăsta, telefoanele au sunat neîntrerupt. Niciodată dragostea voastră nu m-a apăsat mai mult… Dar îmi place, ce să fac? Rezist în toate sensurile…

Vă iubesc,

Nora