Nu știu dacă ați observat, dar are loc un fenomen interesant: ne sărăcește limbajul. Ne apropiem de viitorul monosilabic (hă, îhî, ăăă)? Nu mai avem nevoie de complexitatea unei idei exprimate prin limbajul articulat? Vom “comunica” în emoji-uri și gif-uri și asta va fi fost totul?
Pe lângă această regretabilă dispariție, se mai întâmplă ceva: limbajul care supraviețuiește se standardizează și se standardizează cenzurat. Noua cenzură este mult mai subtilă, dar nu mai puțin brutală.
Comunicarea tuturor companiilor respectabile este controlată, lipsită de autenticitate și nu e exagerat să o numim falsă.
Gargara cu slogane, șabloane ar putea fi o afacere personală, dar nu e, fiindcă limbajul controlat trece în spațiul public, dresând indivizii umani, bieți câini în lesa strategiilor de comunicare, neîngăduind opoziția și ucigând spiritul critic natural.
Trăim un frumos timp al unei nivelări mediocre pentru a nu depăși capacitatea de îngurgitare a gloatelor. Ați observat câți oameni nu știu să vorbească și vorbesc pur și simplu cu cuvintele pe care le-au învățat de la televizor, ca papagalii?
Strict controlat și ipocrit, limbajul din spațiul public merge mână în mână cu violența goală, bombastică, impusă de media când se discută chestiunile populare, politica și sportul.
Aici, totul este îngăduit, opoziția e formată întotdeauna exclusiv din zdrențe, inepțiile sunt bombe, politicile publice (vorba vine) sunt nucleare, câștigă cine e mai rău de gură și peluzele îi așază la picioare covorașe persane din semințe și flegme desprinse admirativ din trupuri.
Se discută ca într-un spital de nebuni, se urlă ca la bâlci și se dau mâinile în subteran și în culise – nivelul de indecență n-a fost vreodată mai ridicat, însă va fi. Analfabeții prosperă în acest teren cu reguli suspendate, proști făcuți grămadă, dar tupeiști urcă în ierarhii și coboară și mai mult limbajul.
Apuse-s vremurile retoricii, demagogii de azi sunt niște banali șuți cu tribună făcând bugetul pentru tinerii și tinerele de impecabile moravuri care stau în vârful lanțului trofic al nesimțirii și fărădelegii, de când lumea și pământul.
Avem, așadar, limbajul îngrijit și gol de conținut, atent să nu deranjeze corectitudinea politică ineptă, limbajul trivial al politicului și sportului (vorba vine), noua normalitate, coborârea în grotă a mijloacelor media și oamenii care nu mai știu pur și simplu cum să vorbească omenește, scuipând clișee, cu gurile pline de rumegușul noii limbi de lemn.
Și în tot acest carnaval al noii cenzuri și noii isterii, tot tăcerile sunt cele mai suspecte.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format .doc, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.