Dacă vrei să știi ce este autismul, întrebi o mamă de copil cu autism, și ea îți va spune așa cum a făcut Carmen Ghercă, mama lui Robert:
“O zi poate începe pentru ea în liniștea dimineții, dar mereu în alertă, pregătită să facă față provocărilor care vin odată cu îngrijirea unui copil cu nevoi speciale.
Pe parcursul zilei, mama navighează cu atenție prin lumea copilului ei, mereu vigilentă și gata să ofere sprijinul necesar. Fiecare zâmbet, fiecare reușită mică a copilului reprezintă o rază de lumină care îi umple inima cu bucurie și recunoștință.
Dar nu lipsesc nici momentele dificile. Ea este mereu prezentă în fața provocărilor și frustrărilor pe care le aduce autismul, întotdeauna dispusă să fie o stâncă de susținere pentru copilul ei în timpul crizelor și momentelor de anxietate.
Seara, când liniștea începe să se lase peste casă, ea privește cu admirație și recunoștință către copilul ei, conștientă de frumusețea și unicul său dar pe care îl aduce în viața ei în fiecare zi. Fiecare pas mic înainte este o victorie câștigată cu multă muncă și devotament.
Dar, în ciuda tuturor provocărilor, ea își continuă drumul cu inima plină de dragoste și speranță.”
Pentru majoritatea mamelor, o răceală poate fi un capăt de țară ca îngrijorare și teamă. Pentru câteva, însă, viața arată ca în descrierea delicată a mamei lui Robert, în care fiecare cuvânt înseamnă mult mai mult.
Drumul de la aflarea diagnosticului și până când copilul a devenit un tânăr adult a fost atât de plin de griji și de greutăți încât ar putea scrie un roman. Dar o mamă de copil autist are puteri speciale, percepții speciale, crește odată cu omulețul neajutorat și învață totul din mers, fără asistență oferită de stat, fără altceva decât dragostea care mută munți. De indiferență și de ignoranță. Carmen și alți părinți cu aceeași problemă a îngrijirii unui copil autist, un copil cu nevoi speciale, s-au întrajutorat și organizat în asociații care să le ofere educația specializată de care acesta are nevoie. Gândiți-vă cum stăteau lucrurile în urmă cu peste 20 de ani…
Nu doar cu autismul, ci și cu altă boală care debutează tot în copilărie și are nevoie de atenție specializată – ADHD, o tulburare de comportament care se manifestă prin deficit de atenție și dificultăți în desfășurarea unei sarcini (învățarea de exemplu). Hiperactivii care îi obosesc pe toți educatorii – părinți sau învățători/profesori – au și alte probleme asociate uneori chiar cu impusivitatea: tulburări de limbaj, tulburari de somn, anxietate, tulburări emoţionale, tulburări ale controlului motor şi perceptiv-vizual, ticuri etc. Nu-i așa că o răceală e floare la ureche?
Vă dorim copii sănătoși și când îi aveți așa, învățați-i să nu-i respingă pe cei care au probleme de adaptare în această lume cam neprimitoare în ansamblul ei. Doar le întârzie și le îngreunează vindecarea atunci când ea e posibilă și le face viața și mai grea atunci când ei nu mai au vreo șansă să recupereze handicapul bolii. Empatia e cuvântul magic. Mereu putem aduce un zâmbet pe fața cuiva. Știți cum? Zâmbind noi primii. 🙂
Citiţi şi
Antrenamente pentru creier. Te interesează?
Drumul unui consumator de la inocență la dependență
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
