Citatul zilei: „Întâlneşti un tip, încerci să-l faci interesant, îl inventezi în întregime, îl umpli de calităţi din cap până-n picioare, închizi ochii ca să-l vezi mai bine, el încearcă să se dea drept altcineva, tu la fel, dacă-i frumos şi prost ţi se pare inteligent, dacă te consideră proastă, se simte inteligent, dacă observă că ai sânii lăsaţi, i se pare că ai personalitate, dacă începe să-ţi pară necioplit, îţi spui că trebuie ajutat, dacă-i incult, ştii destul pentru amândoi, dacă vrea tot timpul să facă dragoste, îţi spui că te iubeşte, dacă nu este foarte înclinat spre aşa ceva, îţi spui că nu asta contează, dacă-i zgârcit, e pentru că a avut o copilărie săracă, dacă-i bădăran, îţi spui că aşa-i firea lui, şi continui aşa să dai din mâini şi din picioare ca să negi evidenţa, când de fapt sare-n ochi şi asta-i ceea ce numim problemele cuplului, problema cuplului, când nu se mai pot inventa unul pe celălalt, iar atunci apare amărăciunea, ranchiuna, ura, rămăşiţele pe care încerci să le ţii lipite, din cauza copiilor sau pur şi simplu pentru că încă preferi să fii nefericită decât să rămâi singură.”
Mi-a sărit în ochi, în primul rând prin lungime, da, sunt femeie, dimensiunea contează. Am regăsit cuvânt de cuvânt realitatea multor relații din ziua de azi, ale mele, ale prietenelor mele, a mamei mele și a mamei mamei mele, a mamelor prietenelor mele și a întregului neam femeiesc. Finalul m-a luat prin surprindere, mă așteptam să fie ceva în genul „femeia se sacrifică, bărbatul e un maimuțoi cu care ne jucăm și pe care îl educăm să ducă banana la gură frumos, să nu-i cadă din guriță…”, adică genul acela de abordare misandră care vrea să scoată în evidență superioritatea femeii față de masculul necivilizat. Și, ce să vezi, final apoteotic: tot ceea ce face femeia pentru partener se contabilizează exact până la momentul în care nu mai e nimic de croit sau de ajustat la educarea lui, fapt care conduce la epuizarea cuplului, iar femeia ține cu dinții de soț dintr-un egoism care vine să compenseze teama de singurătate. Aici e problema unor femei, da, mi se pare evident, pentru că noi nu avem o cultură a relațiilor de cuplu așa cum se întâmplă în țările civilizate. Așa că încerc să despic firul în patru, fără să generalizez.
De ce sunt femeile nefericite?
- Pentru că investesc prea mult, fiindcă odată ce au pus mâna pe un bărbat se consideră stăpâne absolute, ori asta displace oricărui (aici generalizez!) bărbat. Femeia se națște cu instinct matern prin care își sufocă partenerul uneori, iar bărbatul se naște cu cohones, nefiind interesat de mama care așteaptă ascunsă în femeia lui și așteaptă să se manifeste, cât de ceea ce femeia îi poate oferi la schimb/în contradicție cu mama. Și de aici senzația femeii că nu e înțeleasă, că nu-i sunt apreciate strădaniile, că el nu prețuiește îndeajuns hărnicia și sacrificiile ei de a găti, spăla, călca, șmotrui. Putem fi sigure că vom sfârși nefericite dacă scopul pentru care ne-am căsătorit este acela de a crește copilul din bărbatul nostru, decât să-i activăm resursele de masculinitate și să îi dăm impresia că el conduce. Degeaba îl dădăcești, nu faci decât să-i subminezi puterea cu care a fost înzestrat și despre care vorbesc miturile. Eva nu l-a pus la sân pe Adam, ci l-a sedus. Ce s-a întâmplat după aceea, nu mai contează. Ideea este că femeia l-a împins pe bărbat mai departe, mai sus, să vrea mai mult, să ceară mai mult, să-și dorească mai mult, nu ca să-l pună sub papuc sau ca să-și asigure partener supus pe vecie, ci pentru a obține din el ceea ce e mai bun, pentru că asta îi garanta fericirea. Atâta timp cât te căsătorești ca să fii o bună gospodină și atâta tot, rezervele tale de creativitate vor eșua, iar tu te vei alege cu un bărbat gras, trist, nefericit și impotent. Cică fericirea bărbatului trece prin stomac. Aș trece „cugetarea” asta în topul listei „așa nu”. Depinde ce-ți dorești să faci din bărbat. Și încă ceva: dăcă a apucat să se sature de tine, e forever;
- Frica de singurătate e frica de propria ratare. Dacă pui alături o femeie exclusiv casnică și una singură, de aceeași vârstă, să zicem trecute de 40, teamă mi-e că femeia singură e mai echilibrată emoțional și mai stăpână pe sine. Bineînțeles, fiecare om e un caz particular, dar ceea ce este evident e că mai bine să fii singură, decât să-ți stăpânești cu cizma pe gât ca pe un animal vânat sau să te transformi în servitoarea perfectă, care nu mai e femeie, ci robot de bucătărie. Fidelitatea ține până la poarta instinctului erotic, și mai bine „creșteți” un bărbat adevărat, decât o jucărie. Mi-a spus cineva odată: acasă mănânc bine, în oraș mă simt bărbat. Booon. Deci una îi umflă burta, alta… egoul, ca să vorbesc frumos. Oare nu există femeie care să i le satisfacă pe ambele? „Aș prefera o partidă de sex și o seară romantică în doi, aș mânca de pe jos pentru asta”., spunea altul. Așa că, în timp ce acasă vine ca în magazinul de obiecte decorative, unde n-are voie să facă dezordine sau să-și arunce hainele, la fiecare colț de stradă e o femeie elegantă, frumoasă, parfumată, care îi amintește că viața mai e și altceva, nu numai „pâine și circ”.
Sursă foto: madamenoire.com
De ce sunt nefericiți bărbații? Unii, să ne înțelegem! Nu ai voștri, ei sunt niște îngeri:)
- Pentru că nu știu să seducă o femeie și să-i aprecieze calitățile genuine, cele care țin de feminitate. Dacă asculți motivele pentru care se căsătoresc, te crucești. Cei mai mulți, pentru că e gospodină, face mâncare bună, e mama perfectă și are grijă de el. Cei mai puțini, pentru conversații inteligente, apetitul pentru dezvoltare spirituală, plăcerea de a tră viața, romantismul. Cei mai puțini, pentru atracția erotică. Mulți nu știu să-și găsească ei înșiși motivația. „Trebuia să mă însor, am 35 de ani”. Adică repede, că trece babana dealul (mi-a plăcut vorba asta). E normal ca, mai apoi, căsătoria să eșueze în conformism, în plictiseală, în stagnare. „Mă duc acasă, unde să mă duc?”. Sau, o vorbă recentă: „Mi-a spus (soția) șă pun mâna pe ea, s-o ating, să facem sex în sfârșit… Dar ce crede ea, că mă interesează?”. Recunosc că mi s-a părut râsu-plânsu. dar femeia i-a bus botniță și nu-și mai folosește gura decât să-l ocărască și să îl depersonalizeze. Nu te mai scapă niciun psiholog. Iar un copil crește mai bine lângă un părinte stabil emoțional, decât într-o famile în care singurul lucru care e funcțional e scandalul zilnic.
- Pentru că permit femeilor să fie geloase, să-i critice, să le adreseze injurii, să-i depersonalizeze atribuindu-le sarcini care nu țin de natura lor. Pentru că se lasă posedați, până la a nu mai avea niciun cuvânt de spus, ca să nu fie circ. Pentriu că nu știu să spună lucrurilor pe nume, și, în loc să fie bărbați, devin cârpe. Rata impotenței e pe un trend ascendent în proporții îngrijorătoare. Emasculați, bărbații fac treabă nu pentru că își doresc din convingere să demonstreze că sunt de ajutor sau pentru a crea timp liber pentru momente plăcute împreună cu șția, ci pentru că generăleasa bate cu piciorul în podea, cu mâinile în brâu și cu poalele suflecate, spunându-i mereu că nu e bun de nimic, nici măcar de… Păi cum? Un lucru e cert: dacă îi spui bărbatului că singura lui calitate e că spală mașina la perfecție, iar în rest e varză, tocmai te vei pricopsi cu un spălător de mașini. Ai putea încerca să-i spui mai des că e bun la pat, să vedem, poate împacă și capra și varza.
Ar mai fi multe de spus, dar e târziu, n-am avut timp să gătesc, voi comanda o pizza și un vin roșu pentru seara asta. E vineri 13, a fost și eclipsă de soare, nu vreau să fie și eclipsă de iubire.
V-am pupat și fiți deștepte! Sau, mai bine zis, fiți femei! Gătiți mai puțin și iubiți imens! Poate chiar în bucătărie, de ce nu? Bărbații care gătesc sunt al dracului de sexy, știați?
Sau măcar nu vă mai plângeți:)
Citiți și V-am pupat și… fiți deștepte!
Guest post by Blackie
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
