“Usca-ţi-ar Dumnezeu dorul şi Dracul te coacă în spuza lui!”, blestemă cu năduf o ţigancă.
Trenul porni şi, după o scurtă tăcere, osteneala i-a plumbuit. Neliniştiile le erau în somn surde, înfundate în bumbacul mahmurelii. Veselia ceterii şi dobei, spirtul jocului, ţuica îndulcită cu miere. De necrezut, că în lumea de piatră, ei doi au trăit doar un sfîrşit de săptămînă! Braţul lui Dragu strîngea gîtul surorii, ca pe ceva al lui şi ca pe o pedeapsă.
“Să nu-ţi slobozi vreodată strînsoarea!”
Cum se mai rînduiseră toate! Nici soţul Doinei, nici Olga, prietena lui Dragu nu putuseră să-i însoţească, deşi îşi doreau cu toţii evadare din metropolă, din fixismul măsurării timpului, din ştirea sfîrşitului războiului din Vietnam…
Pentru doi etnologi, trecerea la solstiţiul de vară sărbătorită în mica comunitate a satului Mermezeu era o bucurie interesantă. Cei doi fraţi îşi trăiau meseria cu pasiune. În anul acela, Sfîntul Ioan de Vară cu Sînzienele picau sîmbată. “Unul din puţinii sfinţi care-şi ţin ziua cu ocazia naşterii sale; pe majoritatea îi ţinem în ziua în care se aniversează moartea lor”, îi explica Dragu blîndei Olga în ajunul plecării, în timp ce mîinile ei albe împătureau cu grijă cămașa albă ca spuma, cusută pe guler cu crenguţe şi boboci de flori.
Cămaşa sta ghem acum, întinată în cufărul îmbrăcat în piele de viţel de deasupra lor, alături de pagini umplute cu strigături, de ce-uri, blesteme, deochiuri, snoave şi cimilituri cu rime neîndemanatice, dar clare în simplitatea lor. Cei doi fraţi culegeau folclor şi îi încerca de fiecare dată o mare mirare în faţa frumuseţii şi agerimii expresiilor populare.
Se întorceau acum cu trenul de la o sărbătoare păzită de un Sfînt şi de o zînă, Sînziana, sporul florilor. Ce fascinant amestecul acesta de păgînism la periferia creştinismului biblic! Biserica creştină a luminat rătăcirile oamenilor, a botezat şi a acoperit nimfele şi zeii, a pus cruce templelor şi a aşezat în ele moaşte. Oamenii au reînvăţat adevărurile.
Sîmbătă, după ce se sparse masa, începu jocul. Cînd Soarele caută odihna, începu hoinăreala tinerilor şi veselia ajunse la marginea ei. La un loc cu cîţiva flăcăi Dragu aprinse un foc mare, peste care porniră a sări. Şi cu cît săreau ei mai sus peste el, cu atît se bucurau privitorii mai tare, căci aceasta însemna că va creşte înalt grîul. Doina şi celelalte femei tinere priveau din umbră, respirînd iute. Feciorii au aprins apoi făclii, pe care le roteau după mersul Soarelui, buciumînd de răsuna valea:
Du-te Lună, vină Soare, că tragem la-nsuratoare!
Se legară apoi în horă în jurul vetrei focului şase femei tinere, printre care şi Doina. Şi porniră să se rotească uşurele şi lente ca odihna. Apoi se mişcară din ce în ce mai repede, încît şi dacă mai voia una, nu putea ieşi din vîrtej. Doina avea glezna strînsă într-o brăţară de clopoţei, ce susurau argintiu la fiecare pas. Fericită ca un pîrîiaş atunci tîşnit din pămînt, Doina rîdea de fiecare dată cînd o lovea cîte o floare din cele aruncate de cei cu ochii aprinşi de pe margine. O babă cu unghii de aramă îşi lipi şi nu-şi mai dezlipi ochii de ea: fata vorbăreaţă de la oraş, care a glumit cuviincios astăzi cu toată lumea era şi parcă nu mai era ea. Aşa cum o tot lumina şi umbrea focul, despletită şi cu coroniţă împletita din spice de grîu şi flori de sînziene, arăta ca una din ele, ălea măiestre şi nemaipomenite, dăruite cu patima dansului. Nemişcat, privea la ea şi Dragu, simţind în cap o dulce vîjîitură. Şi o puse pe soră-sa într-un păhărel şi o sorbi dintr-o dată.
Cînd se opriră femeile din horit, ele lăsară cearcăni în iarba uscată.
Acum, în tren, gemenii dormeau îmbrăţişaţi şi inima tînărului bătea ecou în fată. Ce vis de fericire, să ştii că viaţa ta, măcar la început, nu a fost legată de singuratate! A fost o vreme de demult, cînd tîlcul lucrurilor altfel se desluşea; cînd buzele lor de lut sugeau la laptele mamei lor, cu privirile fixate una în cealaltă.
Ce au trăit ei pînă la Sînzienele din vara acelui an să stea scris pe o piatră, iar ce anume s-a întîmplat în noaptea aceea să fie scris pe un val de apă!
Guest post by Ioana Diana Hares
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne un text încă nepublicat, în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Un bărbat, două femei și mai mulți copii
Nimic nou sub soare: ignoranța în marș
Da, dragostea este un accident!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
