Petrec, slavă tuturor zeilor!, tot mai puțin timp în țara natală. Și, deși nici înainte nu sufeream de boli ale ochilor, văd și mai bine. Sentimentul dominant în societatea românească este ura. O pâclă de ură s-a așternut peste toată țara.
Era o vreme când acesta era invidia. Mi se părea pe atunci că invidia este cel mai stupid sentiment uman, o incontestabilă dovadă de imbecilitate. Dar vremea invidiei a trecut. Acum domină ura – ură pură și abjectă. Toată lumea urăște pe toată lumea.
Poporul își urăște președintele. Președintele își urăște poporul și iubește lenea, paradele și tinichelele-decorații.
Pietonii urăsc șoferii. Șoferii urăsc pietonii. Șoferii îi urăsc pe ceilalți șoferi, pe motocicliști, pe bicicliști și pe primar. Primarul îi urăște și el pe toți cei care nu sunt el.
Statul își urăște cetățenii, cetățenii își urăsc statul. Bugetarii îi urăsc pe non-bugetari și viceversa. Plătitorii de taxe urăsc autoritățile și, desigur, și reciproca e valabilă. Pentru ură on-line mergeți la etajul doi.
Credincioșii îi urăsc pe necredincioși – și invers. Cei de dreapta îi urăsc pe cei de stânga și invers. Progresiștii detestă conservatorii, conservatorii i-ar omorî pe progresiști fără regrete, fără remușcări, fără rețineri.
Românii îi urăsc pe etnicii unguri și toți îi urăsc pe etnicii romi. Femeile îi urăsc pe bărbați și bărbații urăsc femeile. Copiii urăsc și ei: felul în care se face (adică nu se face) școală, felul în care societatea îi mutilează, cum le amputează creativitatea și le batjocorește unicitatea, făcând din ei produse de serie. Profesorii își urăsc elevii și studenții și ei la rândul lor își urăsc profesorii. Pacienții își urăsc doctorii și doctorii își urăsc pacienții. Spitalele românești sunt în mod esențial focare de ură, cruzime și nepăsare.
©Serge Alyaev
Bogații îi urăsc pe săraci (e o ură plină de scârbă). Săracii îi urăsc năprasnic pe bogați (și ar vrea să fie în locul lor ca să îi urască și ei pe săraci, cu aceeași scârbă, dezgustătoare cădere dintre oameni).
Politicienii îi urăsc pe alegătorii, alegătorii îi urăsc pe politicieni. Consumatorii de presă urăsc presa, făcătorii de presă își urăsc, la rândul lor, consumatorii și le bagă pe gât polonice de rahat mai mult sau mai puțin turcesc. Cei care mint cum respiră îi urăsc pe cei care spun adevărul (mereu, o minoritate). Și invers.
Cei cinstiți îi urăsc pe cei necinstiți și mai ales invers. Hoții îi urăsc pe proști și îi fură (și apoi fug, să nu fie extrădați), proștii îi urăsc pe hoți și îi slugăresc, fiindcă familia a rămas mare și remunerația după buget mică. Specialii urăsc pulimea, pulimea urăște specialii.
Și în această anomalie care ne ține loc de țară (fie ea și doar natală), oamenii echilibrați, senini, cei blânzi și cei buni sunt primii călcați în picioare de hoardele de purtători de ură. Oamenii care nu citesc, oamenii care nu gândesc, oamenii care se învârt doar între mâncare, obiecte și oportunități de împerechere ajung urâți. Iar România e locuită astăzi de oameni foarte, foarte urâți, care trăiesc foarte, foarte urât.
Și exact așa se întâmplă oriunde (nu e România nici acum buricul galaxiei, of) când ai caste de profitori, atinse de impunitate, când fărădelegea e lege, când ticăloșia trece drept calitate și munca un obicei specific tăntălăilor. Asta rezultă când bagi pe o parte lipsă de educație și fudulie tâmpă. Pe partea cealaltă iese această societate dezarticulată care se urăște pe sine și fiecare îl urăște pe celălalt. Solidaritatea socială e cea mai sinistră glumă care se mai poate auzi în istoricul glod românesc.
Și ce se mai poate spera în acest infern? Încerc să rezum într-un singur cuvânt: nimic.
Speranța moare într-adevăr ultima, atât că la noi a murit mai demult și a fost deja îngropată și i s-a făcut și de șapte ani.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
