A avea sau nu copii este o opțiune atât de personală și de intimă pe tărâmul unei relații, încât nici o terță opinie nu-și mai găsește locul.
E singurul spațiu definit de patru brațe, două inimi unde nu e loc de nimic altceva ce nu vine de la ei… Bucățele mărunte de suflet și minte din ei ori crescute de ei.
Am ajuns să judecăm totul. Uneori prea laș sau lipsiți de demnitate personală, ascundem frustrări, eșecuri, greșeli neasumate în spatele atitudinii părinților și-a modului în care au găsit de cuviință să ne-așeze drumul drept, mânați, în definitiv de sentimente fără gramaj și care ușor depășesc infinitul…
Așa au știut ei… așa știm noi.
Așa au reușit ei… așa încercăm noi.
Așa au crezut ei… așa considerăm noi.
Așa au trăit ei… așa trăim noi.
Ce bine-ar fi, în definitiv, să nu uităm asta!
E firesc și fiecare e liber să crească o floare, un animal, un copil sau doar pe sine. Ori toate laolată.
Dar nu-i firesc să ne judecăm așa aspru alegerile. Prinși așa aprig în lupte ce nu ne aparțin, uităm adeseori esențialul. Fiecare a fost la un moment X îmbrățișarea dintre celula mică cu codiță și celula mare rotunjoară ( varianta științifică pentru un pui curios de 5 ani). Doi oameni adunați de nicăieri, uniți de chimie sau destin hotărăsc (frecvent în zilele noastre) c-ar fi bine sau ar fi timpul să aducă pe lume un OM. Ce urmează e atât de natural și-aduce bucurie nu numai prin prezența unei noi ființe ci pentru că, în subconștient, cel ce trăiește momentul își aduce aminte (ciudat, nu?) ce miracol este viața și cât de recunoscători ar trebui să fim că avem privilegiul de-a exista…
Pentru mine nu-i puțin lucru totuși…
Pe Laura o găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
5 jocuri de iarnă pentru copii benefice și pentru adulți
De obicei, 1 decembrie e despre România
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
