Ce poate fi mai incitant decât un somptuos bazar SF care ne proiectează într-un viitor secol al XXVIII-lea baroc, în care decorurile și creaturile ce-l populează rivalizează cu lumea blockbusterelor? Încă o dată, Luc Besson își surprinde fanii cu o peliculă inventivă, pe alocuri poetică, cu siguranță, uimitoare, adaptând o serie de benzi desenate-cult, care au inspirat o generație de artiști, scriitori și cineaști.
Așadar, Valérian et la Cité des mille planètes este un original foc de artificii, fidel spiritului celebrei saga («Valérian et Laureline») realizate de Pierre Christin și Jean- Claude Mézières în revista Pilote, condusă – la acea vreme, 1967 – de René Goscinny. Luc Besson oferă, în stilu-i caracteristic, un lungmetraj luxuriant (costurile de producție ale acestui proiect titanic au depășit 170 milioane euro), pop, un adevărat spectacol, dar și-un veritabil antiblockbuster (american). Se cuvine și o mică lămurire: spectatorii care sunt reținuți în fața literaturii S.F., esteticii futuriste și spațiilor traversate de nave care circulă cu viteza luminii într-un eter galactic, nu li se recomandă decât mai multă deschidere și…răbdare. Acest Avatar à la française nu rămâne o poveste rece, austeră și asexuată, ci devine o sensibilă comedie sentimentală pentru că Besson îi va face pe cei doi eroi să se-nvârtă unul în jurul celuilat până la «Big-bang». Luc Besson e un realizator adorat așa că posedă puteri de atracție stratosferice. Așa se explică faptul că distribuția reunește nume precum Cara Delevingne, Herbie Hancock, Rihanna, Alain Chabat, Benoît Jacquot și Ethan Hawke.
Bunăoară, în veacul al XXVIII-lea, Valerian (Dane DeHaan) și Laureline (Cara Delevingne), formează o echipă pentru operațiuni speciale, însărcinată cu menținerea ordinii în teritoriile locuite de oameni. Însărcinați de Ministerul Apărării, cu o misiune în orașul Alpha (o metropolă care e în expansiune continuă, și unde specii din toate colțurile universului), cei doi tineri dau peste o multitudine de specii sosite misiune în uimitorul oraș Alpha, o metropolă care e în expansiune continuă, și unde găsesc specii din toate colțurile universului. Pentru acomodarea spectatorilor cu surprinzătorul mediu, Luc Besson a ales melodia lui David Bowie, Space Oddity, ca ilustrație sonoră pentru secvența din introducere: andocarea unei capsule Apollo pe stația spațială sovietică Soyuz. Urmează o adevărată defilare de nave spațiale din diferite state, alăturându-se (timp de secole întregi) pentru a forma Alpha Space Station. Misiunea propriu-zisă a celor doi agenți nu surprinde așteptările, încadrându-se în granițele oricărui basm SF, iar personajul negativ e lesne deconspirat.
Ca și în cazul poveștii din celebra peliculă The Fifth Element, când Pământul era amenințat de o minge de foc care creștea în diametru, înghițind totul în cale, și aici, o forță întunecată amenință existența pașnică a «Orașului celor o mie de planete». Această enigmatică forță, din centrul orașului Alpha, e detectată pe monitoarele armatei ca o minge radioactivă, „care crește”. Spre deosebire de alte producții de factură fantasy, în pelicula realizată de Besson, regăsim și un substrat realist marcat de științe umaniste (etnografie, sociologie), dar și de spiritualitate (există și o notă anticlericală, dar și una catolică). Valerian și Laureline se află într-o continuă mișcare; Luc Besson însuși induce mult nerv și ritm narațiunii: conform butadei «Qui s’aime se taquine», cei doi eroi se șicanează non-stop. Valerian e un cuceritor, având o listă întreagă de „victime” feminine, dar Laureline rezistă în fața eforturilor lui de a o cuceri. Totuși, în adâncul sufletului, Laureline e o sentimentală, fragilă, și – în timp ce va salva Universul – se va îndrăgosti definitiv de chipeșul Valerian. Amestecul de fragilitate și duritate e deja o marcă a eroinelor lui Besson.
Cei doi eroi întrupați de Dane DeHaan și Cara Delevingne par doi adolescenți puși pe șotii, înconjurați de adulți care iau lucrurile în serios. Luc Besson a mizat – probabil – mai mult pe tinerețea și frumusețea celor doi actori când le-a încredințat partiturile. În contrapunct, apare un alt duo, personajele întrupate de Ethan Hawke și Rihanna. Ethan Hawke portretizează rolul “peştelui” lui Bubble (Rihanna), Jolly. Bubble este o imigrantă pe Alpha, ostatica lui Jolly. Deși cu o prezență restrânsă pe ecran, cele două personaje aduc o pată de culoare specială în acest imens tablou intergalactic. Evident, personajul înterpretat de Rihanna (Bubble) ne conduce la filiații cu Diva Plavalaguna din Cinquième Elément/The Fifth Element. Paradisul artificial – în care sălășuiește acest personaj bizar care poate recita versuri din Shakespeare, Molière, Rimbaud, dar care dansează la bară schimbând zeci de costume (școlăriță sexy, asistentă medicală senzuală ș.a.) – contrastează cu lumea naturală pură în care găsim rasa Mul/Perlele.
Chiar dacă par desprinși din Avatar (aborigenii din Pandora), The Pearls au un mod primitiv de a trăi – sunt culegători de perle, se deplasează sumar îmbrăcaţi, dar au o rară frumuseţe spirituală, pe care Luc Besson a subliniat-o cu o idee ingenioasă – preiau starea de spirit a celor din jur. Plajele paradisiace, cerul senin, extratereștrii bleu care trăiesc în deplină armonie cu natura reprezintă mult mai mult decât o banală carte poștală, cum ar categorisi-o cei grăbiți; Edenul proiectat de Besson face racordul cu artificialul din spațiul virtual. Prin urmare, inversând jocul transparenței din blockbusterele americane, pelicula lui Besson afișează un univers intermediar: o imagine asumat artificială (falsitatea afișată poate deveni, pentru unii spectatori, centrul nevralgic al esteticii bessoniene). Maleabilitatea spațiului numeric pare seducătoare, căci Valerian și Laureline mereu sapă zidurile și depășesc obstacolele.
Lejeritatea, stilul pop și spiritul cool al întregii pelicule rimează cu șarmul infantil al benzii desenate-sursă, iar cuplul actoricesc întregește armonios povestea care vrea să bulverseze rutina și să se joace cu normele. Ca și alți cineaști, Besson a mizat pe fascinația pentru copilărie/arta primitivă/naivă pentru a se îndepărta de plictisul lumii subordonate numerelor și artificialului. Universul compozit kitsch și high-tech din Valérian et la Cité des mille planètes ilustrează forța imaginației creative în lupta cu rutina. Deși atipic, blockbusterul seduce prin spiritul ludic al creatorului Besson, care nu și-a putut ascunde copilul din interior și pledează & aspiră la o lume mai bună, un univers care acceptă alteritatea.
Regia: Luc Besson
Scenariul : Luc Besson după seria de benzi desenate «Valérian et Laureline » de Jean-Claude Mézières & Pierre Christin
Imaginea: Thierry Arbogast
Decorurile: Hugues Tissandier
Costumele: Olivier Bériot
Sunetul: Stéphane Bucher
Montajul: Julien Rey
Muzica: Alexandre Desplat
Distribuția: Dane DeHaan (Valerian), Cara Delevingne (Laureline), Clive Owen (Comandantul Arün Filitt), Rihanna (Bubble), Ethan Hawke (Jolly), Herbie Hancock (Ministrul Apărării), Kris Wu (Cpt. Neza), Rutger Hauer (Președintele Federației Umane), Sam Spruell (Gen. Okto Bar), Alain Chabat (Bob, piratul)
Durata: 2h18
Citiţi şi
O răceală abisală – The World After Us
Atlantykron și știința certitudinii
Portretul unei actrițe dezvăluite – La vérité/The Truth
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
