În recenta mea vizită în România, am întâlnit o cunoștință veche. Nu ne văzusem de foarte mulți ani, cu greu am recunoscut-o, mai ales că transformarea ei m-a lăsat perplexă. Atâta plastic pe centimetru pătrat, nu mai văzusem.
Am schimbat impresii despre viața fiecăreia, despre timpul care trece, despre familii, copii. Două fete, ea. Cea mare își sărbătorea majoratul în septembrie și, grijulia mămică, îi organizase o sărbătoare în stil hollywoodian: sala de ceremonie pentru optzeci de persoane, fotograf profesionist, programare la salon, rochie de la Milano, limuzină ca să o ducă și să o ia pe neo-majoră de la restaurant, plus cadou: vacanță la Paris.
Mă roagă doamna să-i mai dau ceva idei, dacă tot am trecut printr-o aniversare așa importantă, că „doar o dată în viață faci 18 ani”. De parcă 20, 25, 30 îi împlinești de mai multe ori, dar mă rog, fiecare cu ideile lui.
La fiu-meu în clasă, aproape toți și-au sărbătorit majoratul în pizzerie. Invitații plătindu-și fiecare consumația, tortul fiind oferit de sărbătorit. Cadoul pentru sărbătorit e din partea clasei. De regulă, bilete la concerte, abonament la teatru, o zi la terme, aparate de fotografiat, instrumente muzicale, GPS, în funcție de preferințele și aptitudinile fiecăruia. Au ales varianta asta, adoptată de foarte mulți tineri în Italia, ca să nu-i pună în situații neplăcute pe colegii lor cu posibilități materiale minime. În clasă există și elevi cu situații economice cu mult peste media națională, cu apartamente de milioane în centrul orașului, cu catamaran, filipinezi care se ocupă de menajul familiei, dar și ei își sărbătoresc majoratul la fel ca toți colegii lor, fără etalarea bogățiilor pentru care, dealtfel, nu au niciun merit, doar norocul să se fi născut într-o familie de bani gata. Nu recunoști bogăția la acești tineri pentru că ei se uniformizează cu majoritatea, nu umblă în haine de lux, de marcă, nu ostentează mașini super potente, ci biciclete sau moto-scooter. Citeam odată într-o revistă care dădea sfaturi domnișoarelor cum să-și găsească un partener interesant și cu o situație economică bună. Dintre toate, mi-a atras atenția unul: să meargă la cumpărături la supermarket aproape de închiderea programului, atunci când merg și tinerii masculi, proaspăt ieșiți din birourile lor super moderne, să-și cumpere cina de la gastronomie. Apoi, să observe cu ce mașină a venit: daca e Smart, Fiat 500, are toate șansele să fi dat peste un tânăr manager, antreprenor, dacă a venit cu Porsche, o veche Ferrari sau Maseratti, e probabil un parvenit, cineva care trăiește pe spinarea părinților, sau cineva care și-a investit toate economiile într-o mașină veche, dar care știe că atrage fetele ca lumina neonului, fluturii! Nu știu dacă funcționează sfaturile jurnalistei, dar ideea, cred eu, are un sâmbure de adevăr.
Revenind la doamna noastră, a fost foarte dezamăgită să audă cum își sărbătoresc tinerii italieni zilele de naștere, majoratele. De aici și replica: italienii ăștia nu știu să se distreze.
Să se distreze da, să etaleze ba.
Țin să precizez că practica asta e întâlnită în nordul și centrul Italiei. Sudul, pe alocuri, e o altă Românie. Știu foarte bine că acestea sunt excepții, că mulți dintre tinerii români nu au posibilitatea să-și sărbătorească în niciun fel o zi atât de importantă pentru ei. Aici vorbesc doar de excepții și excese.
Un gând mi-a rămas, totuși. În România, toată lumea vorbește de bani, orice conversație deschizi, tot la bani ajunge.
Unii se laudă ca au prea mulți, alții se plâng că au prea puțini!
Pe Marietta o găsiţi întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Pentru toate femeile de 60+, pardon, pentru toate femeile :)
Ce făcuseră mamele noastre de nu ne lăsaseră nicio avere?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
