Stătea în mijlocul curții și-și strângea în jurul trupului halatul prea subțire pentru vântul acid de noiembrie… o livrare prin DHL, i-au spus la interfon… iar acum, doi bărbați în salopete nu tocmai curate descărcau dintr-o camionetă cutii de carton în curtea din fața intrării… cinci la număr… femeia a semnat de primire…
Aurel, băiatul bun la toate al casei, a venit cu un cuțit de bucătărie și a despicat burta primei cutii… din ea s-au rostogolit câteva prosoape, o față de masă brodată, lumânări pe jumătate arse, brațul argintiu al unui candelabru… un fel de inventar sumar și incomplet al mariajului ei spulberat… în niște ștergare brodate pe care le cumpăraseră împreună din Sardinia în vremurile fericirii, zăceau înfășurate grosolan, cu brațele zdrobite, cele două statuete de Tanagra…
Tănţica, femeia de menaj și Cerberul nefericirii ei din ultimul an, femeia blândă, grasă, ce se rostogolea domol prin casă și punea totul la loc, a privit-o și i-a șoptit scurt “nu puneți mână pe lumânări, Doamnă… or fi cu farmece”… din a doua cutie s-au revărsat de-a valma cremele ei de față, loțiuni, o sticluță aproape goală de Arpége, niște OB-uri…
Deasupra trona biletul amantei… “Ia-ți boarfele înapoi… nu am nevoie de nimic din gioarsele tale… am cumpărat totul nou… pentru viața noastră nouă și fericită ”
Pe ochi i s-a așternut un văl roșu, de furie… a pus mâna pe telefon și l-a sunat pe cel ce-i fusese bărbat și tovarăș de viață 17 ani… cuvintele i se îngrămădeau pe buze… cum ai putut?
Cum ai lăsat-o să facă așa ceva?
De ce?
De partea cealaltă, o tăcere gâtuită urmată de scuze penibile… n-am știut… m-a pus în fața faptului împlinit… n-am vrut… n-am putut… n-am putut…
A închis telefonul și a izbucnit într-un plâns sacadat, cu sughițuri… plângea iubirea lor pierdută… lașitatea bărbatului pe care-l strânsese în brațe atâția ani, noapte de noapte… mutilarea prostească a statuetelor de Tanagra…
Târziu în noapte, telefonul a bâzâit scurt un mesaj… “Vezi că OB-urile-s ale mele… au ajuns din greșeală în cutii… să mi le trimiți înapoi.”
Pe Monica o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Nu poți vindeca trupul separat de minte. Legătura traumă-boală
Povestea pantofilor portocalii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
