J.J. își luă cana de ceai (!?- smart girl), latop-ul subțire, sub braț și se întinse confortabil pe un fotoliu-pernă de pe balcon. Înainte își verificase telefonul: pentru email-urile de peste noapte, mesajele de pe Facebook, un emoji de la boyfriend, Twitter și titlurile unor publicații. Trecuse o oră din dimineața de vară. Era sâmbătă. Putea fi și duminică. Dimineața ar fi arătat la fel. Și seara s-ar fi închis în același ton de cheking-in/cheking-out tehnologic.
Does J.J. have a life or is she just living?
J.J. are simțul măsurii și combină prolific și dinamic traiul real (familie, prieteni, dragoste, job, cărți, filme, sport, cine, shopping, peripluri) cu viața computerizată. Tehnica este unealta ei în a-și crea o voce și o viață originale. În timp, a deprins că e util să aplice cutbacks-uri informaționale în Matrix. Așa credea ea. Că e o tipă lucidă, nemanipulată de băieții din Silicon Valley. Sau manipulată inofensiv.
Până în dimineața asta, când a dat peste un nou articol. Un tip deștept i-a trezit interesul cu un titlu publicat pe medium.com: „How Technology Hijacks People’s Minds — from a Magician and Google’s Design Ethicist” (Cum deturnează tehnologia mințile oamenilor.). Era convinsă că va citi despre alții, nu despre ea.
Tristán Harris, autorul respectiv, e un personaj în sine. Fost magician, pe bune – asta atrage sufletul unei femei – și fost specialist în etica design-ului la Google, pe învățate la greu. Asta atrage și mental o personalitate complexă ca a lui J.J. Ideea era dacă magicianul voia el însuși să îi deturneze mintea lui J.J. cu articolul cu pricina sau chiar era onest?
J.J. mai luă o pauză pentru un alt email anunțat de smart phone. Atenția îi fu distrasă și de un nou anunț pe Facebook. Un apropiat dorea să o tăguiasca într-un mesaj. Era flatată că individul respectiv știa ce tip de informație aprecia ea. A apăsat tasta ok cu un zâmbet aprobator. Spotify o întreba și el dacă vrea să asculte Tanita Tikaram. Și așa, dimineața reporni cu sunete tastelor și „Twist in My Sobriety”:
„All God’s children need traveling shoes/Drive your problems from here
All good people read good books/Now your conscience is clear (…)”…
J.J. îl citea pe Tristán Harris. Asta după ce Tristán Harris o „citise” deja pe J.J. „They play your psychological vulnerabilities (consciously and unconsciously) against you in the race to grab your attention” (“în cursa pentru a-ți capta atenția, ei joacă împotriva ta pe cartea vulnerabilităților tale psihologice – conștient și inconștient). Tristán o avertiza încă de la început și continua argumentat.
Unu. Toate canalele de comunicare modernă au arhitectura unor meniuri. JJ., ți se oferă ceva pe care îl iei de-a gata. Vrei să ieși cu amicii la un bar, verifici rapid un soft ca Yelp și afli locații fără să te mai întrebi dacă selecția Yelp e sau nu și pe placul vostru. La fel operează și notificările de dimineață/seară. Selecția nu o faci tu, J.J! O fac ei. Și totul vine gata servit la pat.
Doi. Telefoanele mobile sunt slot machines (păcănele) în miniatură în buzunarul tău. Apeși o tastă și primești o recompensă (o imagine, un mesaj etc…). În medie, o persoană își verifică telefonul de 150 de ori pe zi. „Slot machines make more money în the United States than baseball, movies and theme parks combined.” Lesne de înțeles că băieții din Silicon Valley știau și asta. Apps-urile și website-urile împrăștie recompense variabile. Uneori, și accidental, pentru că business-ul nu se dezvoltă dacă îți verifici tu email-ul de o sută de ori/zi.
Trei. Teama de a rata ceva important. Dar reține: „We don’t miss what we don’t see!” (Nu pierdem ceea ce nu vedem.)
Patru. Aprobarea socială. Una dintre cele mai mari motivații umane este că depindem cu toții de ceea ce cred alții. Aprobarea socială este acum în mâinile companiilor tehnlogice. Facebook, Instagram sau SnapChat pot manipula ușor oamenii cu tagg-uri automate în fotografii. Aici, J.J. te poți recunoaște în păcălita Facebook cu mesajul „venit de la amicul tau”. Nu acesta, ci Facebook alesese și pentru el, și pentru tine.
Cinci. Feed-urile infinite, funcția autoplay și bolurile de supă fără fund. Un profesor a demonstrat că poți păcăli oamenii ușor să mănînce peste puteri supă, dacă le oferi un castron care se umple automat fără știrea celui care mănâncă. Așa pot consuma cu 73% mai multe calorii și să aprecieze chiar în minus numărul lor. După același principiu funcționează și News Feed-urile sau secvențele care au autoplay.
J.J. a citit până la final cele 9 argumente ale lui Tristán Harris. Își aminti de cuvintele lui Iris Apfel (un fashion icon): „People are so tied up in the worst parts of technology these days. They don’t use their imagination” (Astăzi, oamenii sunt atât de legați de cele mai rele părți ale tehnologiei încât nu-și mai folosesc imaginația.) “Uneori e bine să faci ce nu e bine”, își spuse J.J. și închise brusc computer-ul, fără să îi pese dacă pierde vreo informație. Devenise dezinteresata de tehnică, de Tristán Harris, de Facebook.
Balconul ei arăta altfel. Avea flori, era plin de lumina dimineții și de aerul proaspăt. No trends, no rules! Dacă acolo, undeva, cineva deștept lansează un trend, atunci să fii contra-curentului te face și mai deștept decât el. Asta poate face diferența.
Melodia Tanitei Tikaram ajunsese în alt punct.
„Cup of tea, take time to think, yeah/Time to risk a life, a life, a life
Sweet and handsome, soft and porky/You pig out ’til you’ve seen the light. Pig out ’til you’ve seen the light.”
J.J. zâmbi din nou. Puse mână pe mobil și sună: „Bună! Ieșim la o plimbare de dimineață pe lac?… Da, am timp să scriu și mâine!”
Și tu poți scrie pe Catchy! 
Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Mașinuțe electrice pentru copii și căsuțe pentru copii: joacă și distracție în siguranță
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
