Te simţi minţită, umilită. Te doare. Simplul fapt că încă mai respir şi că încă mai exist undeva, acolo unde tu ţi-ai dorit ca eu să nu mai fiu, te doare. Te-a durut când m-ai văzut trecând prin preajma bărbatului pe care îl credeai deja al tău. Te-a umilit secunda în care am dat nas în nas şi nu eu am fost cea respinsă, ci tu ai fost cea care a dispărut printr-o simplă apăsare a unui buton de telefon. Te-a surprins? La ce te aşteptai? A fost alegerea ta să intri în poveste. Te-ai insinuat la masa mea zi de zi, atât cât să fii sigură că ştiu că exişti. Am propriile îndoieli, bineînţeles, şi de aceea ţi-am tolerat prezenţa vanitoasă. Şi nu că ar fi prea important pentru tine, pentru că mi-ai dat de înţeles că nu este, îţi spun că încă respir acelaşi aer şi împart acelaşi pat cu acela pe care ai ales în mintea ta să îl numeşti iubitul tău, deşi ştiai că încă sunt aici.
Sunt încă aici şi am rochii de mătase. Bretelele îmi pot cădea uşor şi neatent în ce parte aleg eu să îmi cadă. Pentru că încă mai pot alege. Am glezne subţiri şi genunchi rotunzi ce atrag mângâierile iubitului tău. Parfumul meu învăluie, carnea mea e dulce şi pielea mea e fină. Mă pot lăsa acoperită de săruturi, dacă asta vreau, iar noaptea mă cuibăresc în braţele la care tu visezi. Cu mine te-a trădat atunci când te-ai simţit trădată. Din cauza mea ai îndoieli. Prezenţa mea te împinge să vrei să îl vezi în miezul nopţii. Ne împărţim zilele, cafeaua, norii, chiar şi gândurile câteodată. Ne deşirăm, ne urâm, ne iubim sau privim acelaşi curcubeu dublu. Trăim. Aşa stau lucrurile deocamdată. Şi atunci te întreb: Ce cauţi, femeie, în casa mea? Pentru că simţi că încă este casa mea. O simţi şi o ştii pentru că eşti femeie. Ce cauţi în străchinile mele, firimituri de fericire sau poate doar liniştea mea? Îţi pot oferi doar din strachina cu durere, unge-o pe o felie de viaţă şi hrăneşte-ţi sufletul cu ea. Şi apoi plângi cu mine.
Guest post by L.M.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
