Nu știu dacă ați remarcat o întâmplare importantă care s-a petrecut în mileniul al III-lea: sunt pe cale de dispariție oamenii. Nu mai e mult și nu vor se mai găsi decât ca excepții.
Odinioară, oamenii chiar existau. Pot să depun mărturie. Când eram copil și mai târziu, când eram adolescent, am întâlnit câțiva. Chiar și în prima tinerețe am cunoscut unii. Apoi s-a făcut secolul XXI și oameni au fost tot mai puțini, cel puțin pe aceste meleaguri.
Oamenii obișnuiau să fie buni și mai ales să fie buni fără să fie obsedați dacă asta se vede, dacă asta se știe. Nici nu știau să facă selfie. Dacă le puneai în mână o cameră de filmat se uitau la ceilalți.
Și era o bunătate care pleca din inimă. Pe vremuri, oamenii erau atât de ciudați încât aveau și inimă. Au fost înlocuiți de vânzători ai propriei imagini contrafăcute. Gestul gratuit, bunătatea simplă, firească, fără reflectoare, au ajuns scandaloase excepții.
Oamenii obișnuiau să spună “nu știu” când nu știau, erau capabili de dialog, căutau un numitor comun, fanaticii și tâmpiții încă erau totuși o minoritate sau măcar o majoritate mai decentă, se străduiau să învețe, ca să nu rămână proști, până și proștii își cam știau locul, cuvântul valoare însemna altceva, însemna ceva.
Și banii nu puteau totul. De altfel, în fața oamenilor întregi banii n-au putut, de fapt, niciodată nimic. E drept, puțini oameni întregi a cunoscut pământul.
Când au început, deci, să dispară oamenii, chiar și așa, neisprăviți? Ce s-a întâmplat? Ce lucru monstruos s-a întâmplat?
Oamenii au cam dispărut când au început să fie locuiți de mania pricopsirii și patima consumului, poftangii și moftangii au fost dintotdeauna pe lume, dar mai existau și refugii din calea lor. Acum – nu mai.
Gustul comun e jalnic și coborârea continuă și de gustul acesta comun nu poți scăpa nici măcar atunci când intri în pământ. Ignoranța e abisală, problema e generală și fără leac. E banal și tocmai de aceea tragic: societatea de consum i-a consumat pe oameni. Până la urmă, uite că au avut dreptate regizorii filmelor proaste de la Hollywood: acesta este sfârșitul, cu turme de zombi.
Consumatorii sunt astăzi carcase goale, fără conținut, fără substanță și fără niciun alt orizont în afara consumului însuși. Mâncare și obiecte și în rest – nimic.
Nicio idee, niciun ideal, nici urmă de luciditate, nicio clipă de gândire cu propriul cap. Cândva era, dacă nu frumos, măcar îndurabil.
Dar timpurile acelea au trecut și așa cum știau cândva poeții și cerurile sunt vinovate, căci “cerurile au văzut toate acestea fără să verse nicio lacrimă”.
Pe Andrei îl găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Oamenii vor să fie fericiţi, dar…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
