Despre acel chef este vorba şi nu despre cheful de treabă, de exemplu. De ultimul chiar îţi doreşti să scapi uneori, iar moldovencele au şi soluţia: te aşezi şi aştepţi să treacă. Ei, cu cheful de s*x e altă socoteală. Deşi unele ar putea spune că şi s*xul e tot muncă, iar gluma s-ar potrivi ad literam şi în această variantă. Dar sigur nu moldovencele. Că ele nici nu şăd şi nici nu prea aşteaptă invitate.
Ele ştiu că aşa le-ar pieri curând cheful, nu lor, ci bărbaţilor lor. Iată unul dintre cele mai familiare scenarii: la început ea e creativă, spontană, nu spune niciodată “nu”, nu are pudori ori migrene. După ce-a luat hârtia de la primărie drept asigurare pe viaţă, ei îi apune treptat libidoul, iar el se trezeşte întinerit fără voie. Dacă e cuminte din fire, se (auto)mulţumeşte cu ce are. Dacă nu-i, şi mai des nu-i, cheful îl va mâna scuzabil spre alte zări mai calde. Şi, câteodată, de tot. Ea poate va înţelege de unde i se trage, poate că nu. Dacă da, mai are nevoie doar de un strop de noroc să nu i se întâmple ca în bancul în care ea, sfătuită de o prietenă, încearcă toate trucurile să-şi recâştige soţul, iar el îi spune, rezistând eroic tentaţiei: “Ah, ce ţi-aş face dacă n-ai fi nevastă-mea…” Dacă nu, atunci îşi merită soarta.
Tu ce crezi, cheful acesta, în caz că zăboveşte pe aiurea, n-o veni şi el, ca şi pofta, mâncând?
Citiţi şi
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Comunicarea în cuplu este cheia unei relații sănătoase
Părinți reglați emoțional, copii alfabetizați emoțional
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
