Anii ’60, Năvodari. Pe strada Vişinilor locuiau mulţi şi feluriţi oameni, unii mai înstăriţi, alţii la limita sărăciei. Marieta era fiica unei croitorese şi a unui şofer, familie foarte modestă, casă veche din chirpici, cu două încăperi, la numărul 13. Cezar, în schimb, era băiatul doctorului Luicu şi al tovarăşei învăţătoare Magdalena Luicu, familie înstărită, casă cu patru camere, la numărul 10. Și Trabant. Dan Ionescu era fiu de muncitori, mai avea trei fraţi mai mari, familie la limita sărăciei, locuiau în trei camere într-o casă ce stătea să cadă la numărul 99. Cei trei copii erau prieteni, încă de la grădiniţă nedespărţiţi, ceilalţi copii îi invidiau pentru prietenia lor şi chiar le puseseră porecla „Cei trei muşchetari”. Au trecut prin multe împreună cât au fost în şcoală, Cezar fiind mereu favorizat, fiind băiatul doctorului, dar pentru ei asta nu conta prea mult.
Au intrat cu note bune la liceu şi erau tot nedespărţiţi. La ceaiurile dansante, Marieta dansa cu amândoi, pe rând, fără să favorizeze pe vreunul dintre cei doi băieţi. Şi la terminarea liceului, tot împreună au mers la balul de absolvire. Doar că aici a fost o întâmplare stranie ce a dat mult timp subiect de bârfă colegilor lor. Băieţii au băut mai mult şi, la un moment dat, au dispărut pe afară, iar când au revenit, un alt băiat i-a văzut sărutându-se. S-a vorbit mult în cartier, dar ei nu au comentat nimic despre asta. Nu era nimic de spus, ei au motivat că erau beţi şi se prosteau…
Marieta nu a dat nici ea importantă, dar parcă prietenia lor se schimbase radical. În vacanţa de după bacalaureat, ea se întâlnea doar cu Cezar, căci pe Dan părinţii îl trimiseseră la bunici să ajute acolo la câmp, undeva prin Vrancea .
În septembrie, şi Cezar, şi Marieta s-au angajat la canal, unde primiseră repartiţie de la liceu. Încet, încet ei doi au devenit mai mult decât prieteni şi, în decembrie, s-au logodit. Nu se purtau însă ca doi îndrăgostiţi, ci doar se plimbau de mână şi mergeau sâmbăta la film sau la plajă. Dan a rămas şi anul următor tot la bunici .
În vară, părinţii lor s-au întâlnit şi au hotărât ca în septembrie să le facă o nuntă restrânsă, în familie. Au făcut nunta şi, ca să nu plătească chirie, tinerii au locuit în casa doctorului Luicu. Banii strânşi la nuntă au fost băgaţi în două cecuri de 5000 de lei pentru maşină, căci Cezar îşi dorea tare mult să aibă şi el măcar o Dacie. La două luni de la nuntă, Marieta a rămas însărcinată. Sarcina a fost tare grea, cu greţuri, cu ameţeli şi leşinuri multe, ea fiind tare slabă şi anemică de fel. Când a început burtica să îi crească, Cezar nu a mai dormit în acelaşi pat cu ea şi chiar o evita cât de mult putea.
Colegele ei de muncă mai bârfeau că ar fi luat-o doar aşa, de ochi lumii, ca să aibă o nevastă şi că nu o iubeşte, de fapt. Naşterea fetiţei le-a schimbat viaţa şi mai mult. Acum Cezar avea motive să nu vină seara direct acasă, că nu suportă plânsul copilului. Socrii nu o agreau nici ei prea mult şi din „săracă” nu o scoteau. Dar pentru că locuia în casa lor, Marieta tăcea şi îşi vedea de copilaş. Iubirea pe care o aştepta de la soţul ei nu a venit niciodată, îşi iubea în schimb fetiţa. Acum, Cezar nu mai făcea act de prezenţă pe acasă decât ca să îşi schimbe hainele, începuse să bea mult cu băieţii şi dormea la câte unul, pe apucate.
A intrat însă la facultate, la fără frecvenţă, la cererea expresă a doctorului, ca să devină măcar un subinginer şi el. Au tecut anii, Marieta era cu fetiţăaCezar la muncă şi la facultate sâmbăta şi duminica. Ca să îl facă membru de partid şi să îi dea şi apartament, a început din nou să se dea pe lângă Marieta.
Ea a simţit că este un interes la mijloc, căci în restul timpului o jignea mereu şi era veşnic nemulţumit. Dacă nu se aranja şi nu se îmbrăca frumos când ieşeau pe undeva, îi reproşa… dacă se aranja şi ea un pic, îi spunea că arată ca o târfă. Nimic din ce făcea soţia lui nu îl mulţumea.
Şi socrii erau foarte reci şi nici măcar pe fetiţă nu o lăsau în casa lor mare, doar în cele două cămăruțe mici din spate şi în curtea din spate, unde erau păsări. Revenirea lui Dan în oraş a înrăutăţit viaţa de familie a cuplului, dar a readus prietenia lui. Cezar s-a zbătut şi l-a angajat tot la canal, pe şantier. Au trecut vreo două luni şi Marieta a anunţat că este însărcinată. Cei de la muncă le-au dat apartament cu trei camere.
Cumva, Cezar a convins-o pe Marieta să îi închirieze lui Dan apartamentul primit, iar ei să locuiască în continuare la părinţii lui. Deseori, Cezar rămânea în apartament cu Dan nopţile, când aveau mai mult de lucru sau când se întindeau la bere.
Dan, în schimb, era foarte atent cu Marieta. Aducea cadouri pentru fetiţă, prăjituri şi fructe pentru tânăra viitoare mămică. Tot el a cumpărat un pătuţ pentru copilaşul ce îl aşteptau cei doi soţi. Pe Cezar l-au făcut secretar de partid. A fost foarte mândru şi au făcut o mare petrecere. Părinţii erau tare mândri de el acum şi îl considerau tare realizat. Într-un an avea să termine şi facultatea.
Într-o seară însă, Cezar a chemat-o pe Marieta la apartamentul închiriat lui Dan ca să îi aducă bagajul pentru câteva zile, că va pleca dimineaţă în delegaţie şi nu mai trecea pe acasă. Geanta era pregătită demult, aşa că Marieta a ajuns în 15 minute cu un taxi, numai că nu a sunat la uşa şi a intrat direct în casă.
Ce şoc a avut: cei doi bărbaţi erau dezbrăcaţi pe canapea şi se sărutau de zor. Marieta a aruncat geanta înspre ei şi a ieşit afară, urlând disperată. De abia atunci a realizat care este motivul pentru care soţul ei, deşi se cunosc din copilărie şi oricâte lucruri frumoase a făcut ea pentru el, nu era niciodată fericit.
În anii aceea de comunism, nu se vorbea de homosexualitate. Cuplul Dan-Cezar dădea de bănuit, dar cum Cezar mascase totul prin căsătoria cu Marieta, nimeni nu avea curajul să spună ceva. Acum însă nu mai putea rămâne ascuns nimic. Plânsul şi urletul ei au alertat vecinii, în câteva secunde au intrat peste cei doi, care cu greu au înţeles ce se întâmplase şi nu apucaseră să tragă prea multe haine pe ei. A fost un scandal cum rar se văzuse sau se auzise în oraş, căci Marieta era isterică şi în plină criză de plâns. Atunci a avut şi ea curajul să strige în gura mare ce nemulţumiri avea faţă de soţul ei şi de familia lui care o umileau de ani de zile. După divorţ, la două luni, a născut un băieţel frumos.
Dan şi Cezar au fugit spre occident, în Olanda, pe Dunăre cu o barcă de pescari. Părinţii lui Cezar au fost foarte afectaţi de scandal şi de divorţ.
Marieta şi-a crescut mândră copiii cu ajutorul părinţilor ei şi a refuzat orice ajutor de la familia Luicu.
Guest post by Maria Gabriela Ionescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Ultima șoaptă de zăpadă, întâiul gând de ghiocel
Momentul băieților în fața oglinzii din baie
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
