Întrebaţi-i pe părinţii voştri dacă au avut o tinereţe fericită. Întrebaţi pe orice care are 50-60 de ani dacă era fericit când avea 20 de ani. Probabil că vă va răspunde că da, a fost fericit, în ciuda situaţiei dificile din acea vreme, în ciuda lipsei tuturor facilităților pe care le avem noi azi, a şanselor pe care ei nu le aveau în acea perioadă.
Dar noi, tinerii de azi, suntem liniştiţi şi fericiţi? Avem atât de multe alternative în plus faţă de părinţii noştri, avem tehnologia de partea noastră, toate oraşele din lume sunt la doar câteva ore de zbor de noi, avem dreptul de a ne exprima liber şi de a ne informa despre orice subiect… Dar suntem într-adevăr fericiţi?
Părinţii noştri, la 25 de ani, erau deja căsătoriţi şi, probabil, aveau deja copii. Toţi aveau un loc de muncă şi se puteau baza pe el deoarece ştiau că muncind (din greu, dar muncind), vor reuşi să construiască ceva în viaţă, pentru ei şi pentru familia lor. Mergeau în concediu în fiecare an şi trăiau din plin acele zile, pentru că le meritau. Savurau zilele libere şi momentele de distracţie.
Părinţii noştri nu au avut telefoane touch screen, nici tablete. Nu aveau internet, nici posibilitatea de a descoperi printr-un click locuri îndepărtate de pe glob. Ei se uitau la televizor, la doar câteva canale, nu la 100 ca noi. Ei, adolescenţi fiind, se întorceau acasă seara înainte de miezul nopţii, şi era bine aşa.
Părinţii noştri au avut mult mai puţine lucruri decât noi, şi totuşi erau mai liniştiţi. Poate din cauză că aveau mai multe certitudini decât noi. Poate că faptul de a avea mai puţine posibilităţi de a alege a însemnat şi mai puţine dubii. Poate că timpul nu trecea atât de repede atunci, pe vremea lor nu exista încă legea stupidă de a avea “all and now”, totul şi acum.
Pe vremea părinţilor noştri nu se îmbolnăvea lumea de anxietate, depresie & co. Noi, tinerii de azi, nu avem așteptări. Problema noastră este lipsa de certitudini şi incapacitatea de a fi fericiţi cu ceea ce avem. Ne lipseşte dorinţa de a ne pune la încercare, de a risca, iar acest lucru vine de la faptul că nu avem încredere în viitor. Şi poate nici în noi înşine.
Iar acum mă intreb: unde au greşit părinţii noştri? Nu vorbesc de mama mea sau de tatăl celui care citeşte în acest moment. Generaţia lor, în general, unde a greşit? Au greşit în educaţia noastră, în a ne transmite valorile bune? Au uitat poate să ne spună unele lucruri, cum ar fi să ne mulţumim (în sens pozitiv) cu puţin şi să fim recunoscători pentru ceea ce avem? Sau au construit o societate greşită? O societate în care ne grăbim prea tare, avem prea mult şi în acelaşi timp nu avem destul? Sau poate ni se cere prea mult, nouă, generaţia actuală, ni se cere să trăim într-un ritm exagerat faţă de ritmul nostru natural?
Poate suntem doar o generaţie de trecere şi, ca toate generaţiile de acest gen, suntem dezorientaţi pentru că nu facem parte nici din cea care se termină, nici din cea care va veni. Poate copiii noştri vor fi deja obişnuiţi cu toate aceste lucruri, vor cunoaşte doar această realitate şi vor fi convinşi că lucrurile trebuie să meargă aşa.
Dar între timp noi cum vom găsi direcţia cea bună? Ce putem face ca să restabilim ritmul natural al lucrurilor, ca să regăsim vechile valori, să ne oprim un pic din mers (mai bine zis, din cursă)? Dacă societatea pe care au construit-o părinţii noştri nu este bună pentru noi, cum putem să o schimbăm? Ce putem să facem pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri? Pentru că trebuie să recunoaştem, ceva nu funcţionează. Putem să ne prefacem că nu vedem cum stau lucrurile, putem să ne amăgim umplându-ne mintea cu o mie de lucruri inutile, călătorind prin lume, amăgindu-ne că se poate trăi şi doar cu lucruri superficiale, dar mai devreme sau mai târziu va trebui să recunoaştem că nu e aşa. Iar când o vom facem, nu va fi deloc plăcut.
Citiţi şi
Christian Dior și WC-ul din fundul curții – Eleganța vieții pe trepte de contrast
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
