Un semizeu în scaun cu rotile

26 October 2017

Adrian ŢigleaMi-a apărut tata în vis. Cum stăteam eu liniştit în nuditatea visului meu, scăldându-mă cu genele încărcate de oboseala strânsă peste zi, m-am pomenit cu tata cerându-mi adăpost şi hrană. Tocmai el, care, o viaţă întreagă, a locuit în aceeaşi odaie cu prisosinţa. Tata era tata fără să fie. Purta chipul lui, privirea lui de murg demiurgic, se risipea privirii mele cu acelaşi surâs antropologic; tata nu zâmbea niciodată cu un zâmbet contemporan, i se citea pe faţa lui de războinic universal, aflat mereu în câte o bătălie cu sinele său şi cu sinele lumii ăsteia paştele mamii ei de lume, i se citea aşadar o rază arhaică a celei dintâi lupte purtate de Dumnezeu împotriva fiului său prea iubit, Lucifer. Oricât de mult s-ar fi străduit să se abată de partea taberei angelice, tata se trăda de fiecare dată a fi din tabăra celor necruţători – cu sine şi cu ceilalţi, soldat prezent în toată vremea la datoria războiului real sau imaginar cu viaţa şi cu orătăniile ei.

barbat tristete

Mi-a apărut tata în vis. Eram la o intimiţeală cu visul meu, tocmai ce-i căutam sânul existenţial, sfârcul de odihnă şi împăcăciune cu zarea-inconştientă-a-fiinţei, când, din senin, din seninul nopţii liniştite a sufletului întru domoală respiraţie de sine, tata a năvălit pe scena unde repetau personajele reveriei mele domestice. La început nu mi-am dat seama că tata poate fi şi un afiş suav al liniştii şi-al păcii, cum stătea el acolo calm, aproape bolnav de timiditate, neras pe la obraji, el care toată viaţa s-a purtat cu tenul îmbălsămat în lumină, în răspăr cu barba mea orientală. Mi-am dat seama că e tata nu pe urmele vocii sale, căci el mai mult şoptea, cât din lipsa îmbrăţişării, a acelui timbru afectiv cu care părinţii ne cârpesc peste poponeaţa inimii. Stătea acolo pe un şliţ de scaun, era plâns în privirea lui destrămată cu fiinţa. Nici eu nu am îndrăznit să-i spun că a murit acum o vreme, că e îngropat până în gât în maldărul de griji şi de moloz al pământului din ţintirim. Fiecare cimitir cu grijile lui, dar parcă ăsta în care este poposit el, falocratic prin prezenţă şi rece prin distanţă, este mai impunător decât celelalte, posibil pentru că a nimerit chiar în centrul oraşului, în calea răsculaţilor care, zi de zi, se războiesc cu grijile vieţii.

Mi-a apărut tata în vis. Şi parcă nu era tata. Nu l-am văzut niciodată atât de trist, deznădăjduit pe urmele unei bătălii pierdute, tocmai el, care în toată viaţa lui, s-a lăsat purtat de laurii victorioşi ai devenirii întru fiinţă. Cred că a încercat să-mi vorbească, dar eu m-am fâstâcit, „stai, tată, că vin ăia cu apometrele vieţii, să-mi măsoare nisipul scurs prin lentila de a fi”. Şi m-am depărtat o clipă de el, pe dracu’, nu venise nimeni, dar am prins eu ideea că, dacă mă uit la tata de la distanţă, va simţi în coastele lui de ceară o umbră strălucitoare de respect filial, încurajându-l să se aprindă la chip şi la vorbă, aşa cum îi stătea lui bine în vremea vieţii, când poruncea lucrurilor să prindă viaţă şi oamenilor să le urmeze.

Mi-a apărut tata în vis. Şi parcă nu era tata. Nici nu ştiu dacă sosise din partea lui Dumnezeu, ca mesager al împăcării, sau doar îşi uitase pe pământ, într-o aprigă nerezolvare, pomenile agriculturii. Ursuz şi deznădăjduit precum nu îi era firea, tata dădea să vorbească şi vorbele i se învolburau încleştate, abia rostite, plămădite în uterul lacrimei şi-al durerii. Nu am apucat să ne sărutăm pe gură, m-am lăsat dus de valul albastru al dimineţii şi m-am trezit cu sufletul înzestrat cu mirarea după el. Poate că nu a ajuns nici acum, după atâţia ani, la Domnul, stă rătăcit undeva prin univers, nebărbierit, întunecat de gânduri, îngrijorat de soarta afacerilor lui. Stai fără grjă, bătrâne, toate sunt precum le ştii, oamenii se spală pe trup cu înstrăinarea.

Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂

Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.



Citiţi şi

Spune-mi DA

Alegeri de înger

Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.


Nu rata urmatoarele articole Catchy!

Inscrie-te la newsletterul gratuit. Avem surprize speciale in fiecare zi pentru cititorii nostri.
  • Facebook
  • Twitter
  • Google Bookmarks
  • LinkedIn
  • RSS

Your tuppence

  1. Alexandra / 27 October 2017 16:03

    cool scris

    Reply

My two pennies

* required
* required (confidential)

catchy.ro