După Ocean’s 11, 12 și 13 – toate realizate de Steven Soderbergh – cu George Clonney, Brad Pitt, Julia Roberts și Matt Damon, franciza capătă coloratură feministă și le introduce în lista distribuției pe formidabilele Sandra Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Rihanna și Helena Bonham Carter. Sub o asemenea constelație, Ocean’s 8 se anunța ca un spin-off din care să se reverse umorul spumos și dorita relaxare. Cu Garry Ross (Hunger Game) la comandă, jocurile păreau aranjate. Rețeta, des folosită, se voia aplicată cu succes și aici, mai ales dacă au fost la dispoziția producătorilor stele de primă mărime precum Sandra Bullock, Cate Blanchett, Anne Hathaway, Rihanna, Helena Bonham Carter, Sarah Paulson, Awkwafina și Mindy Kaling. În fapt, Ocean’s 11 a fost un remake după filmul lui Lewis Milestone, din 1961, și i-a reunit pe Frank Sinatra, Dean Martin, Sammy Davis Jr. și Angie Dickinson. Cum s-ar zice: formula tipică din mainstream-ul hollywoodian e deja „formatată”, iar rețeta prinde bine.
Directorul de casting a avut o licărire de geniu când a mixat distribuția: superstaruri precum Sandra Bullock, Cate Blanchett și Anne Hathaway se-ntâlnesc cu o britanică eclectică (Helena Bonham-Carter), o actriță de comedie în vogă (Sarah Paulson), un star pop (Rihanna), o actriță de seriale comice, americancă de origine indiană (Mindy Kaling) și prezentatoarea t.v. (americancă cu origini chinezești și sud-coreene) Awkwafina.
Așadar, cinci ani, opt luni, 12 zile… și timpul zboară. Atât de mult a trecut de când Debbie Ocean (Sandra Bullock) proiectează cel mai mare hold-up/ jaf din viața sa. Pentru ca așa ceva să se-ntâmple, are nevoie de o echipă de profesioniste în domeniu, începând cu partenera ei de încredere Lou Miller (Cate Blanchett). Cele două vor recruta, împreună, „specialistele”: bijutierul – Amita, hoața de buzunare – Constance, experta în garduri – Tammy, hackeriţa – Nine Ball și designerul vestimentar – Rose.
Ținta este un superb colier din diamante, de la Cartier, în valoare de 150 de milioane de dolari, purtat de actrița Daphne Kluger (Anne Hathaway) care va fi starul celui mai mare eveniment al anului – Gala Met. Planul este perfect, însă totul trebuie să decurgă fără nicio abatere dacă „echipa” vrea să pună mâna pe diamante. Acțiunea se desfășoară la vedere. Deși extrem de versate și abile, fetele vor trebui să devină cât se poate de ingenioase pentru a ridica cât mai puține suspiciuni și pentru a trece neobservate printre vedetele venite să participe la marele eveniment. Prin urmare, cu o schemă clasică (asumată), Ocean’s 8 feminizează anumite preocupări, tipic masculine, într-o încercare de „a bifa în caietul de sarcini”, în plină eră #metoo. Din capul locului, știm că avem de-a face cu imprevizibilul, personaje puternice, acțiune în forță, dar – mai ales – o distribuție glamour. Bunăoară, machismul cool și-ar primi replica așteptată de mult, într-un «remake feminin». Cu toate că este un veritabil cocktail în care se condensează diversitatea culturală la mai multe niveluri, într-un soi de omagiu adus epocii de glorie a Hollywoodului – când George Cukor le reunea pe Norma Shearer, Joan Crawford, Rosalind Russell, Paulette Goddard și Joan Fontaine în The Women, pelicula Ocean’s 8 nu are sofisticarea comediei din 1939.
Gary Ross, realizatorul primei pelicule din Hunger Games, pierde din vedere că nu doar amestecul de eficiență și lejeritate poate duce la sofisticare. Reproducând schema clasică în patru timpi a precedentelor filme (constituirea echipei, pregătirea, execuția și înșelarea poliției – cu un mic twist de rigoare) aduce doar o „reîncălzire a supei”, chiar dacă eroinele de pe ecran evoluează într-un decor somptuos, nu mai frecventează cazinouri, ci preferă extravaganța galei de la Met (unul dintre evenimentele emblematice din New York). Îl regăsim, totuși, pe James Corden în postura unui detectiv de asigurări care trebuie să adune toate dovezile, iar Richard Armitage apare drept partenerul lui Kluger la Gală. Ross lungeşte durata în acest balet mecanic – fiecărui pas îi urmează un altul, deja știut /presupus, iar fiecare obstacol e ocolit cu o piruetă improvizată prompt şi executată în timp ce eroinele par mândre de ele însele. Prin urmare, iubitorii genului l-ar putea încadra la categoria de lux având în vedere distribuția, pentru ceilalți poate fi doar o soluție pentru o seară în care ai nevoie de divertisment de calitate. Argumentul că distribuția ar aduce liniște în tabăra feministelor nu se susține, câtă vreme ele sunt niște hoațe, fie și de lux, iar viziunea e una retrogradă. Societatea americană e prezentată caricatural – albele au chef să fure un colier (un vechi clișeu misogin), se îmbracă numai în haine de lux, pilotează motoare sau trăiesc în pavilioane de lux, în timp ce negresa „fumează iarbă”, indianca dă lovitura într-un magazine de bijuterii ieftine, iar asiatica operează /„îi face la buzunare” pe cei din Queens. Singura fără bemol pare Anne Hathaway care joacă cu multă dezinvoltură o divă hollywoodiană gratinată. Peripețiile se derulează în vreme ce personajele surfează pe rețele sociale sau călătoresc cu metroul. Regizorul s-a mulțumit la gândul că va livra o comedie neo-vintage pe gustul fanilor actrițelor prinse în colier, dar și actualului public, post-Weinstein. În mod bizar, singurul personaj mai isteț pare să fie inspectorul de la asigurări care apare pe ultima sută de metri. Octetul actoricesc salvează precaritatea scenaristico-regizorală, iar acesta rămâne singura dovadă clară din acel «Girl Power» trâmbițat.
Regia: Gary Ross
Scenariul: Gary Ross, Olivia Milch
Imaginea: Eigil Bryld
Decorurile: Alex DiGerlando
Costumele: Sarah Edwards
Montajul: Juliette Welfling
Muzica: Daniel Pemberton
Distribuția:
Sandra Bullock – Debbie Ocean
Cate Blanchett – Lou Miller
Anne Hathaway – Daphne Kluger
Mindy Kaling – Amita
Awkwafina – Constance
Sarah Paulson – Tammy
Rihanna – Nine Ball
Helena Bonham Carter – Rose Weil
James Corden – John Frazier
Richard Armitage – Claude Becker
Durata: 1h50
Citiţi şi
Dacă nu avem nimic pentru care am muri, ce rost are să mai trăim?
Globurile de Aur 2023, ediția 80 – câștigătorii
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
