Într-o școală din Gostivar, Macedonia de Nord, săptămâna trecută, o fetiță de 11 ani cu sindrom Down, Embla, a rămas singură în clasă din cauza boicotului părinţilor colegilor ei – adulți nemulțumiți de prezența ei în aceeași clasă cu copiii lor “normali”. Incidentul a ajuns în presă. Ce a urmat a fost o extraordinară luare de poziție de la cel mai înalt nivel. Președintele țării, Stevo Pendarovski, a făcut o vizită familiei și i-a oferit fetiței cel mai frumos cadou: a însoțit-o într-o dimineață la școală, ținând-o de mânuță.
Mesajul pentru părinții care au agresat-o verbal pe fetița cu sindrom Down a fost:” În această societate, toți suntem egali. Am venit la școală pentru a-mi arăta susținerea și pentru a crește conștientizarea faptului că incluziunea este un principiu de bază.”
Last week we learned of a girl with down syndrome being shunned by class mates and their parents in Gostivar 🇲🇰. This week the President walked her to school. 👏 pic.twitter.com/FShgG7arSp
— Philip Evans (@FilipEvans) February 8, 2022
Gestul admirabil de uman al președintelui macedonean mi-a amintit de alt președinte și de povestea lui.
Despre Charles de Gaulle se știe că a fost lider al rezistenței Franceze în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și președinte al Franței. Mai puțin se știe despre cât de mult a iubit-o pe cea mai mică fiică a sa, Anne (1 ianuarie 1928 – 6 februarie 1948), care a avut sindrom Down. În vremea aceea se credea că astfel de copii se nasc din părinți alcoolici, cu boli venerice sau alte probleme degenerative, dar de Gaulle nu s-a temut de stigmatul social și a crescut-o pe fetiță ca pe ceilalți doi copii ai săi. Deși se practica instituționalizarea unor astfel de copii, el nu a făcut-o, ba chiar se pare că Anne a fost copilul său preferat. Se spune că în prezența ei se schimba total și o numea „bucuria mea”. Îi citea povești, îi cânta și îi arăta o afecțiune de care rar se bucurau din partea lui chiar și membrii familiei.
După război, de Gaulle și soția sa, Yvonne, au înființat Fondation Anne de Gaulle, un cămin pentru fete cu dizabilități. În 1948, la o lună după ce împlinise 20 de ani, Anne a murit de pneumonie în brațele tatălui ei. Când a murit, de Gaulle ar fi zis: „Acum este ca toți ceilalți”. Ulterior, el a purtat mereu un medalion cu portretul ei, despre care a spus odată că l-a salvat dintr-o tentativă de asasinat, oprind un glonț.
Omul de stat i-a mărturisit biografului său, Jean Lacouture: „Acest copil m-a ajutat să depășesc toate eșecurile și pe toți oamenii, să văd mai sus. Fără Anne, poate că n-aș fi făcut niciodată tot ce am făcut. Mi-a dăruit inimă și inspirație.”
Citiţi şi
Să mă prezint, sunt fosta soție a lui Petru (cutia cu surprize)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
