Cinemaul chiar este o artă extraordinară – pe măsură ce cultura devine o veritabilă vitrină a sufletului unei țări, iată că întrega sa populație va putea fi considerată de cineaști drept o comoară națională. Pelicula Darkest Hour se preocupă de viața lui Winston Churchill (începând cu mai 1944, când a ajuns prim-ministru, în plină conflagrație mondială). În Regatul Unit al Marii Britanii, realizatorul Joe Wright va culege, cu siguranță, toți laurii fiind cineastul care și-a concentrat forța creatoare asupra celor mai reprezentative personalități britanice: Jane Austen (Pride and Prejudice) sau Winston Churchill (Darkest Hour) – cel care a avut curajul de a-și asuma poziția de lider adevărat și care-a influențat cursul istoriei lumii. Biografia cinematografică recent lansată îl prezintă, în plan istoric, pe omul politic care-a schimbat destinul țării sale, iar în plan artistic, îl propulsează pe un mare actor – Gary Oldman – într-un rol de compoziție.
La începutul celui de-al doilea Război Mondial, când capitularea Franței era iminentă, Marea Britanie are de luat o decizie ce va schimba soarta acestui război. Forțele naziste păreau de neoprit, iar armata aliată era încolțită pe plajele din Dunkirk, destinul Europei occidentale se află în mâinile nou-numitului prim-ministru britanic – Winston Churchill (Gary Oldman).
Centrat pe cele patru săptămâni, din 1940, care-au marcat poziția Angliei, filmul oferă un convingător portret de premier. Joe Wright oferă spectatorilor o imersiune adâncă într-o epocă delicată, bazându-se pe un scenariu original și subtil. Dacă scriitura se articulează în jurul celor trei discursuri (10 mai – 4 iunie 1940) susținute de Winston Churchill în Camera Comunelor – parlamentul reprezenta, pentru abilul diplomat, un fel de cușcă a leilor -, filmul relatează despre modul în care britanicii au ales să își schimbe, progresiv, situația politică și au optat pentru rezistență. După o succesiune de imagini de arhivă care frapează prin simetria funestă, Wright ne invită să fim părtași la febra parlamentară, cu ajutorul unui plan zenithal. Cu aerului unui fals academism, cineastul provoacă sentimente profunde: al realității și vertijul istoriei.
În vreme ce Vestul Europei se clătina în fața armatei germane, Marea Britanie refuza cu obstinație să se supună dorințelor lui Adolf Hitler, care nu avea încredere în bonomul amator de trabucuri. „Coroana” britanică nu aprecia strădania acestui premier. În perioada în care plana amenințarea invaziei naziste, iar 200 000 de soldați britanici erau prinși la Dunkerque/faimoasa „operatiune Dynamo”, Churchill descoperă și complotul contra sa, pus la cale de partidul din care făcea parte, cât și rezerva regelui George VI, care se arăta sceptic în privința aptitudinilor sale. Timpul se scurgea, iar dilemele corneliene tulburau liniștea tribunului. Filmul distilează climatul politic, în dorința de a-i prezenta pe adversarii lui Churchill, care a rezistat atât presiunilor din interiorul țării sale, cât și celor din exterior/poartă negocieri de armistițiu cu Hitler, salvând, astfel, națiunea britanică de costul unui război, sau de a merge înainte cu războiul, deși acesta pare deja pierdut.
Ca în cele mai multe dintre biografiile recente, cineastul a preferat să dedice personajului central doar câteva momente/ore-cheie, în detrimentul unei stufoase prezentări biografice. E cunoscută deja pelicula Churchill, realizată de Jonathan Teplitzky, în care legendara figură a istoriei britanice a fost surprinsă în cele 48 de ore de dinanintea memorabilului moment al debarcării din Normandia (iunie 1944). Cu toate acestea, Joe Wright – „antrenat” în adaptări după operele lui Tolstoi sau Jane Austen, lasă în umbră producția amintită, demonstrând măiestrie în reconstituirea istorică. În acest domeniu, echipele britanice își (cam) surclasează confrații americani sau francezi. Imaginea Londrei anilor ’40 este uimitoare, fiindcă este complet reconstituită de la Buckingham Palace până la 10 Downing Street sau de la Parlament până la străzile întunecate sau la celebrul metrou. Decoruri, costume și lumină – toate evocă o ambianță „british” extrem de „cosy”.
Minoritar într-un guvern, se găsește în punctul de a abandona cursa, dar o întâlnire cu londonezii îl determină să își schimbe atitudinea. Acest episod al întâlnirii de la metrou reprezintă unul dintre punctele importante ale acestui film. Talentul său oratoric va completa restul operațiunii. Urmarea e deja literatură și… patru ani de război. Amândoi britanici, actorii Gary Oldman și Kristin Scott Thomas formează cuplul ideal pentru a întrupa eroii din istorie. El, nonșalant, coleric și „bon vivant”, iar ea cu o inegalabilă clasă. În acest mod, veridicitatea istorică e aproape de realitatea timpurilor ilustrate. Oldman transmite faimosul „We shall fight them on the beaches” într-un mod electrizant. Susținut de cea care i-a fost timp de trei decenii soție, se apropie de poporul britanic și își adună forțele pentru idealurile sale: libertatea și independența țării sale. Resursele sale erau cuvintele profunde, iar neobosita secretară devine cel mai puternic aliat. Ca marea majoritate a politicienilor europeni, traversează ore întunecate, dar marșul său va schimba destinul istoriei. Joe Wright a conferit acestui film multă eleganță, dar și tensiune, într-o fluiditate ce îl apropie de categoria thrillerului politic. Simpatic și amuzant în acest rol, Oldman se identifică cu acest personaj irascibil (cu maniere rustice pe alocuri: „Will you stop interrupting me while I am interrupting you!”) iar privirea pătrunzătoare din spatele solidului machiaj ne amintește cu cine avem de-a face. Uzând de unele imagini (intrate în imagologia populară): ochelarii rotunzi, trabucurile și papionul, modulându-și vocea, Gary Oldman (ajutat de uimitorul machiaj realizat de Kazuhiro Tsuji) insuflă multă omenie eroului de pe ecran.
Filmul pune în evidență calitățile deosebite ale histrionicului premier, ajutat de soția sa, Clementine, care n-a ezitat să își manipuleze anturajul pentru a-și atinge scopul. Restul distribuției se găsește la înălțimea personajului central, îndeosebi Kristin Scott Thomas în rolul lui Clementine (soție și secretară personală) sau Stephen Dillane în cel al vicontelui Halifax. Mișcările camerei de filmare, adânci și dinamice, reliefează emoțiile asemenea unei scări seismice, cu scopul de a prezenta planuri generale ale tuturor protagoniștilor: englezii, politicienii, regele și Winston Churchill. Coloana sonoră, realizată de Dario Marianelli, amplifică emoția. Retorica e punctul forte al lui Winston Churchill, iar filmul lui Wright subliniază frumusețea limbii lui Shakespeare. Intențiile cineastului au fost nobile și, astfel, i-a oferit lui Winston Churchill omagiul pe care îl merita. Glorificând figura carismatică a unui politician, filmul aduce o altfel de privire asupra istoriei, una intimistă, dar instructivă, portretizând cu finețe un personaj-cheie al istoriei universale. Încercând să aducă mai multă lumină într-un întunecat capitol din istorie, Darkest Hour oferă spectatorilor șansa de a asista la nașterea unui erou, fără a-i ascunde, însă, viciile și de-a putea, astfel, reflecta mai profund asupra evenimentelor istorice.
Regia: Joe Wright
Scenariul: Anthony McCarten
Imaginea: Bruno Delbonnel
Montajul: Valerio Bonelli
Costumele: Jacqueline Durran
Muzica: Dario Marianelli
Distribuția:
Gary Oldman – Winston Churchill
Kristin Scott Thomas – Clementine Churchill
Ben Mendelsohn – George VI
Lily James – Elizabeth Layton
Ronald Pickup – Neville Chamberlain
Stephen Dillane – Edward Wood, Vicontele Halifax
Durata: 125 min
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Pachinko – un serial coreean de mare clasă
Vremea când insultele aveau clasă – 13 exemple
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
