Victor Frankenstein explorează efectul tehnologiei asupra moralei și creează o fuziune între (un anumit – 1860) trecut și viitorul dominat de știință și tehnică. Așadar, omul de știință, cu viziuni radicale, Victor von Frankenstein, și protejatul său, Igor Strausman, împărtășesc o concepție generoasă: aceea de-a sluji omului în dezlegarea tainei nemuririi. Totuși, experimentele lui Victor se-ndepărtează de cauză și au loc derapaje majore. Studentul la Medicină merge prea departe, iar acțiunile sale au consecințe oribile. Doar Igor îl poate îndupleca pe amicul său să salveze monstruoasa creație.
„Știți această poveste”/(acel narativ„we all know” ) ne spune Igor Strausman. „Este reală, (…) un savant nebun, o creatură înfricoșătoare”. Ceea ce nu cunoaștem, însă, este identitatea lui Igor Strausman. Interpretat de Daniel Radcliffe, acest personaj (inexistent în romanul original) este un cocoșat de la un circ, tratat precum un animal de către angajați, dar care va fi salvat de doctorul Frankenstein (James McAvoy). Tânărul actor, care și-a petrecut o parte din copilărie întrupându-l pe Harry Potter (în opt filme-cult), devine cocoșatul îndrăgostit de acrobata Lorelei (Jessica Brown Findlay), într-o nouă lectură cinematografică pentru mitul creat de Mary Shelley (1797-1851). Personajul interpretat de Radcliffe se încadrează în marea familie a celor respinși de o societate guvernată de legi dure. Cadrul general – fixat în Londra epocii victoriene – favorizează misterul și devine un teribil atú pentru o versiune modernă a celebrului Doctor Frankenstein, o reconfigurare a poveștii despre rațiunea împinsă către limitele nebuniei. Prin urmare, vom spune adio filiației cu mitul lui Prometeu și romantismului tenebros.
Pelicula este o binevenită readucere în atenție a operei lui Mary Shelley, dar, finalul acestei producții lasă la iveală altceva decât dezbaterea morală pe care o promova cartea ce-a inspirat atâția cineaști de-a lungul timpului. Filmul – realizat de Paul McGuigan (Lucky Number Slevin) – este unul de acțiune, patinat cu amprente din epoca victoriană, în maniera celor cu Sherlock Holmes și a filmelor polițiste despre Jack the Ripper, cu o abundență de imagini terifiante, la care s-au adăugat câteva doze de inspirație din benzile desenate, în care eroii sunt cercetători, dar și oameni de acțiune. Dacă imaginea consacrată a lui Frankenstein era de savant nebun, geniu scelerat (antierou), de data acesta, ne fascinează un chipeș britanic (James McAvoy), prezentat într-o lumină corespunzătoare, încât spectatorul să aibă șansa de a nu se identifica în persoana lui. Îmbrăcat, spălat, tuns și scăpat de handicap (cocoașă), medicul îl va introduce acum pe noul său protejat într-o mare aventură științifică. Monstrul va trece într-un plan secund, iar filmul va concentra atenția asupra relației dintre cei doi bărbați.
Privitorul se lasă cu ușurință captivat de coregrafii (luptele corp la corp), de costumele de epocă (bărbați eleganți purtând jobene, doamne în rochii somptuoase), scenografia fidelă (mașini cu aburi) și rătăcește în acea Londră care i-a dat pe Dr. Jekyll & Mr. Hyde. Jucându-se cu tonurile de oranj pentru a rescrie lumina naturală și conturând un portret potrivit pentru celebrul medic, filmul se constituie într-un frumos eseu Steampunk (edificatoare scena în care monstrul deschide ochii grație electricității). Victor Frankenstein atinge tangențial dilemele morale; singurul personaj este fanaticul inspector Turpin (Andrew Scott), adevăratul antierou al filmului. De fapt, este singurul care apără cu adevărat binele public, deși a fost prezentat drept odios. În realitate, el reprezintă unica voce a rațiunii într-o lume devorată de ambiții. Chiar dacă apare la final, monstrul nu pretinde să devină el însuși un personaj, așa cum o făcea, de obicei, în filmele Frankenstein. Acum, pare doar un pretext fiindcă este cel mai nedreptățit personaj, nu mai reprezintă acel monstru inteligent și damnat, ci este personajul marginalizat, nu este o „voce” în film și nimeni nu încearcă descoperirea laturii lui omenești. Există, însă, un erou negativ veritabil – Finnegan – maleficul finanțator al experimentelor lui Frankenstein, cel care visează să conducă lumea prin orice mijloace, un personaj nelipsit din seria de filme cu Batman sau din science-fiction-ul plasat în actualitate. De data aceasta, e prezentat drept un bogătaș britanic cinic și lipsit de scrupule (Freddie Fox). În acest film, vedem totul din perspectiva lui Igor și discernem clar ce anume îl îndemna pe Victor să gonească nebunește spre imposibil, chiar dacă asistentul, la început, e prea loial ca să vadă ce anume se petrece cu adevărat.
Reușita estetică (imaginea și efectele speciale) și coloana sonoră (Craig Armstrong/ Moulin Rouge și The Great Gatsby) salvează această nouă versiune de la eșec. Victor Frankenstein reușește să se strecoare pe lângă un subiect sensibil („Omului îi este permis să creeze viață din nimic?”) care, deși are loc cu secole în urmă, e prezent și în actualitate (ingineria genetică), preferă să rămână doar un film cu o acțiune spumoasă, plasată într-o epocă plină de intrigi.
Regia: Paul McGuigan
Autor/Scriitor: Mary Shelley
Scenariul: Max Landis
Imaginea: Fabian Wagner
Muzica: Craig Armstrong
Montajul: Andrew Hulme, Charlie Phillips
Durata: 109 min.
Distribuția:
James McAvoy – Victor Von Frankenstein
Daniel Radcliffe – Igor
Jessica Brown Findlay – Lorelei
Andrew Scott – Inspectorul Turpin
Freddie Fox – Finnegan
Mark Gatiss – Dettweiler
Callum Turner – Alistair
Daniel Mays – Barnaby
Spencer Wilding – Nathaniel
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
