Ești măritată sau într-o relație de cel puțin 5 ani și cel mult 10, ai copil/copii, job, timp liber cu lingurița și nemulțumiri în limite suportabile?
Atunci ești tocmai potrivită să ne ajuți la un experiment prin care am vrea să arătăm că, uitând a ne mai declara iubirea și prin cele două vorbe pe care le rosteam/scriam de nu știu câte ori poate chiar în aceeași zi și fără de care nu puteam trăi la începutul relației, dezobișnuința noastră naște aceeași uitare ori indiferență la celălalt. Iar reactivarea neașteptată a bunului obicei poate naște reacții imediate dintre cele mai diverse.
Dacă vor fi fiind dintre cele bune, pe care vi le dorim din tot sufletul, cu siguranță că vă veți aminti cu plăcere de această nevinovată punere la cale. 
Deci, cu maximă onestitate, să purcedem!
1. De când ești măritată/în relație și când i-ai spus/scris ultima dată “te iubesc”?
Dacă a fost de curând, nu mai trece la pasul doi, dar te rugăm să ne lași totuși răspunsurile la această întrebare într-un comentariu, după modelul: “de x ani; luna/săptămâna trecută/acum 1/2/3… zile” și noi îți spunem de pe-acum “felicitări!”.
Dacă și numai dacă ultima dată când i-ai spus “te iubesc” e în preistoricul relației voastre :), mergem mai departe și…
2. Într-una din zilele 27-30 decembrie (deci nu și pe 31!), te rugăm să îi trimiți pe telefon bărbatului tău mesajul simplu “Te iubesc!”,
Apoi să ne spui și nouă ce ți-a răspuns/ce reacție a avut. Dacă e de împărtășit… Comentariul va fi de forma: de x ani; acum y luni/ani; a răspuns “…” .
Rezultatele le analizăm pe 1 ianuarie 2020, cu tot umorul și responsabilitatea noastră de femei serioase. Mulțumim!
La mulți ani și să fiți iubite!
Citiţi şi
6 semne că relația se apropie de sfârșit
Trei lucruri pe care se întemeiază o relație de cuplu sănătoasă
Îl aștept pe Moș Crăciun. Ca în fiecare an din ultimii treizeci
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
