Recompensat cu premiul Gotham, 2016, pentru cea mai bună interpretare într-o dramă realizată de Kenneth Lonergan, actorul Casey Affleck a marcat o nouă etapă în cariera sa artistică odată cu Manchester by the Sea. Având o structură narativă abil conjugată cu realismul unor situații și cu o veridică prezentare a raporturilor dintre oameni, emoționanta peliculă pune în valoare talentul actorului Casey Affleck, fratele celebrului Ben Affleck.
Așadar, ne este prezentată o familie obișnuită, din clasa muncitotoare, din Massachusetts. Lee (Casey Affleck) este agent de întreținere în Quincy și duce un trai tensionat din pricina clienților, pe lângă toate astea mai e implicat și într-o încăierare dintr-un bar de cartier. Ca totul să fie și mai complicat, este anunțat, brusc, de amicul său, George, că Joe (Kyle Chandler), fratele lui, a suferit un atac de cord. După moartea prea timpurie a fratelui său, Lee este desemnat drept tutore al nepotului său, Patrick (Lucas Hedges). Deși nu a reușit să-și ia rămas-bun de la fratele său, Lee trebuie să plece spre locurile natale, orașul Manchester by the Sea, pentru a transmite tragica veste și celorlați membri ai familiei. În perioada în care se ocupă cu formalitățile de înmormântare, Joe află, uimit, că era tutorele oficial al nepotului său. Șederea în casa fratelui pierdut îl confruntă și cu asaltul unui trecut dureros (incendiul accidental pe care îl provocase a dus la pierderea celor trei copii ai săi), în fapt, adevărata pricină a rupturii de comunitatea în care crescuse, dar și motivul separării de soția sa, Randi (Michelle Williams).
Manchester by the Sea este un film greu de uitat; dacă imaginea este impecabilă, lumina grandioasă, distribuția, scenariul și regia îl transformă într-o bijuterie. Încă de la început, cronologia este lăsată deoparte, iar memoria subiectivă a eroului se transformă într-o succesiune de flashbackuri. Privitorul obține o invitație la cheia de lectură după ce se acomodează cu toate implicațiile din această complicată narațiune. Parcurgând diferite teme precum: doliul, legăturile familiale, moștenirea, filiația, spectatorul descoperă complexitatea personajului Lee, interpretat magistral de Casey Affleck. Traiul zilnic din Boston pare un adevărat Sisif pentru încordatul Lee. Principala calitate a regiei devine ritmul crescendo al poveștii țesute din imagini, sub ochii spectatorilor, cu o măiestrie a efectului de surpriză. Indicațiile regizorale în privința interpretării artistice conduc la coerență deplină. Dacă Michelle Williams este admirabilă, în scurtele, dar memorabilele apariții, iar Kyle Chandler devine un sensibil frate mai mare depășit de drama care i-a lovit familia, Casey Affleck aduce cea mai mare doză de emoție. Fragil, charismatic, tușant, dar reținut, reușește să dea sens tăcerilor sale adânci. Uriașul cu suflet delicat încarcă întreaga peliculă cu sensibilitate. Valorile „culturii virile” (scenele de pescuit, din puburi, de la meciurile de hochei, discuțiile despre Star Trek) par încrustate în acel peisaj hibernal, ușor demodat. Fascinantă este și viziunea asupra contextului socio-politic (alegerile prezidențiale/Trump, chiar dacă trebuie să ne reamintim și de Clinton), deși acțiunea se derulează între Boston și Manchester.
Drama din miezul acestui lungmetraj l-a îndepărtat pe erou de orașul natal și de familie. Așa se face că Lee-cel-tăcut pare mereu să se (auto)pedepsească. Scenariul încearcă să evite panta melodramatică, din dorința de-a reține emoția pură. Așadar, Lee trebuie să fie stană de piatră și să lase privitorul să lege evenimentele de pe ecran; scena-cheie se constiuie în acel cadru în care o barcă se leagănă în acordurile celebrului Adagio de Albinoni. Tema muzicală va ajuta spectatorul să înțeleagă întreaga dramă care se derulează într-o manieră discretă, ce sugerează și nu indică, evocă, dar nu confruntă; susține tabloul unui orășel cu locuitori copleșiți de drame, având martor doar marea.
Pendularea continuă între temporalitatea subiectivă și genuri (dramă și comedie) relevă abilitatea regizorului de-a contrapuncta, variind planurile, depărtîndu-se ușor de clasicism, cu scopul de-a evidenția traiectoria individuală a fiecărui personaj. Lonerggan are capacitatea de-a organiza acest ansamblu și de-a oferi privitorului un grup dinamic într-o captivantă narațiune cinamatografică. Capacitatea de a menține în echilibru, într-un ritm continuu, cronologii diferite se bazează și pe tehnica montajului (Jennifer Lame) ale cărei racorduri eliptice asigură continuitatea în paralelismul trecut-prezent. Punctul culminant, secvența devastatoare, crescendo este perfect articulat, climaxul își revarsă forța de emoționare ce vestește fatalitatea. Circumstanțale în care Lee Chandler și-a pierdut credibilitatea se devoalează pe parcurs, de la o secvență la alta. Realismul acestui tablou, în care pescarii din Noua Anglie fac corp comun și își arată fățiș adversitatea față de o familie greu încercată, risipită, apoi reîntregită, croiește linia generală a acestei lungi pelicule. Scena-pivot, Lee adâncit de griji, uitând un vas pe foc, înainte de a fi trezit brusc de sunetele alarmei de incendiu se regăsește mulți ani mai târziu după ce ireparabilul se petrecuse. E gata să ia totul de la început, ca și cum nicio lecție nu fusese înțeleasă, exact așa cum încercase să o asigure pe fosta lui soție: „There’s nothing there.”
Manchester by the Sea spune povestea unui om care trece din rândul „fantomelor” în acela al supraviețuitorilor, într-o peliculă cristalină ca o dimineață de iarnă.
Regia: Kenneth Lonergan
Scenariul: Kenneth Lonergan
Imaginea: Jody Lee Pipes
Decor: Ruth De Jong
Costume: Melissa Toth
Sunet: Kevin Parker
Montaj: Jennifer Lame
Muzică: Lesley Barber
Producători: Kimberly Steward, Matt Damon, Chris Moore, Lauren Beck, Kevin J. Walsh
Distribuția: Casey Affleck (Lee Chandler), Kyle Chandler (Joe), Lucas Hedges (Patrick), Michelle Williams (Randi), Gretchen Mol (Elise), C.J. Wilson (Georges)
Durata: 2h17
Premii, nominalizări, festivaluri:
Premiile Oscar, 2017:
Categoria | Rezultatul | |||
Cel mai bun film | ||||
Kevin J. Walsh | Nominalizat | |||
Matt Damon | Nominalizat | |||
Chris Moore | Nominalizat | |||
Lauren Beck | Nominalizat | |||
Kimberly Steward | Nominalizat | |||
Cel mai bun actor in rol principal – Casey Affleck | Nominalizat | |||
Cel mai bun regizor – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Cel mai bun actor in rol secundar – Lucas Hedges | Nominalizat | |||
Cel mai bun scenariu original – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Cea mai bună actriță în rol secundar – Michelle Williams | Nominalizat | |||
Premiile Globul de Aur, 2017
Categoria |
Rezultatul | |||
Globul de Aur pentru cel mai bun film (dramă) | Nominalizat | |||
Globul de Aur pentru cel mai bun actor (dramă) – Casey Affleck | Câștigător | |||
Globul de Aur pentru cel mai bun scenariu – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Globul de Aur pentru cel mai bun regizor – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Globul de Aur pentru cea mai buna actrita in rol secundar – Michelle Williams | Nominalizat | |||
Premiile Bafta, 2017:
Categoria |
Rezultatul |
|||
Premiul BAFTA pentru cel mai bun film | ||||
Kevin J. Walsh | Nominalizat | |||
Matt Damon | Nominalizat | |||
Kimberly Steward | Nominalizat | |||
Lauren Beck | Nominalizat | |||
Chris Moore | Nominalizat | |||
Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor, rol principal – Casey Affleck | Nominalizat | |||
Premiul David Lean pentru regie – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Premiul BAFTA pentru cea mai bună actriţă, rol secundar – Michelle Williams | Nominalizat | |||
Premiul BAFTA pentru cel mai bun montaj – Jennifer Lame | Nominalizat | |||
Premiul BAFTA pentru cel mai bun scenariu original – Kenneth Lonergan | Nominalizat | |||
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Patru semne că ești afectat de căldură și remediile recomandate
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.