Cu mulți ani în urmă, eram de gardă la un spital din Valea Jiului, noaptea de Ajun. Era o noapte calmă, ningea. Un cor a venit în curtea spitalului și ne-a cântat colinde. I-am primit cu vin fiert, ne-am făcut urări, ne-am îmbrățișat.. Departe de casă și încercat de îndoieli, am trăit momentul cu intensitatea fericirii de-o clipă.
După treizeci și doi de ani, pregătesc Crăciunul într-un “village” de pe malul Garonnei și mă întreb despre ce este vorba, ce mai înseamnă astăzi, ce spirit ne animă. “Aș da valoare lucrurilor, dar nu pentru ce valorează, ci pentru ceea ce semnifică” scria Garcia Marquez într-o scrisoare.
Este vorba, poate, despre spiritul Casei. Ieslea este cotidianul nostru, pâinea noastră cea de toate zilele, roboteala noastră într-ale hranei, la urma urmei. Și câteva suflete, o Mamă, un Tată și câte ghemotoace de viață v-o fi îndrumat bunul Dumnezeu.
Într-o lume ostilă, încrâncenată de sete de putere și neajungere de bani, sunteți doar voi, cu copiii și animalele voastre, ori doar voi, cu sufletul vostru de copil, dacă răutățile lumii nu vă vor fi împietrit pe dinăuntru. Cu daruri care vor să vină, după cum ați dăruit la rândul vostru, cu stele care strălucesc pentru cei care au ochi și spirit să le vadă, este o lume care se oprește în loc pentru o clipă.
O clipă de dragoste pură. Despre asta este vorba.
Mă întreabă un prieten de ce nu putem fi la fel în restul anului. Îi răspund simplu că pământul se învârtește și trebuie să ținem pasul cu el. Și din păcate se rostogolește din ce în ce mai repede. Altă explicație nu vreau să am… deși aș putea.
Sunt doctor de oameni și oamenii îmi umplu viața. Dar în seara asta și zilele care vin vom fi o familie strânsă în ieslea noastră. Singur darul ăsta de-ar fi și tot ar fi destul.
Fericirea este în noi, trebuie doar să-i dăm răgaz să irumpă. Că altă lumină, de unde? Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă.
Să fiți “acasă”, vă doresc la toți, oriunde v-ați afla.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
