Acuarela lui Minulescu se termină așa:
În oraşu-n care plouă de trei ori pe săptămână
Un bătrân şi o bătrână –
Două jucării stricate –
Merg ţinându-se de mână…
Și n-am avut nimic împotriva acestei jignitoare exprimări (din 1930!) care astăzi poate fi recunoscută drept ageistă. Care mai făcea parte și din volumul intitulat “Strofe pentru faptele diverse” :). Tot romantismul s-a dus naibii: nu mai sunt doi oameni care iată, se iubesc de o veșnicie, au iubit călătoria și încă se țin de mână nu ca să nu cadă, ci sunt două jucării stricate. Cum sună asta? Cum?
Japonezii, cu mare respect față de seniorii lor, cred că nimic nu este vreodată cu adevărat stricat și aceasta este filosofia din spatele artei Kintsugi (Kintsukuroi) – de a restaura un obiect cu sevă de copac amestecată cu aur și de a-l transforma în ceva prețios. Crăpăturile sunt reparate, evidențiate și făcute mai frumoase. Ca occidentali, înțelegem partea asta cu ceramica, dar ar putea fi Kintsugi o metaforă valabilă și pentru oameni? Am putea noi ajunge să ne purtăm cu mândrie urmele trecerii timpului în loc să le ascundem prin toate mijloacele pe care se grăbesc industriile de înfrumusețare să ni le pună la îndemână, preamărind tinerețea și înjosind bătrânețea, care trebuie “cosmetizată”, altfel sperie lumea…
un vas înfrumusețat
o metaforă; credit foto: Thinkerbell.com
Despre “jucăriile stricate”- bătrânii
“Îmbătrânirea biologică este procesul prin care corpurile noastre acumulează în timp daune moleculare și celulare, cu impact treptat asupra capacităților noastre fizice și mentale. Acest proces este constant și ireversibil, deși anumite intervenții îl pot încetini. În timp ce îmbătrânirea este o parte naturală, inevitabilă a ființei umane, percepțiile și așteptările societății cu privire la îmbătrânire, influențate de credința culturală, mass-media și istorie pot încadra îmbătrânirea drept negativă și o sursă de rușine. Numai atitudinile ageiste (discriminatorii față de persoanele în vârstă) față de aspectul fizic alimentează o mișcare anti-îmbătrânire globală, care în 2021 a fost estimată la aproximativ 37 de miliarde de dolari. (citiți despre câți bani se investesc în ștergerea urmelor timpului)
Dorința noastră de a reduce procesul natural de îmbătrânire și de a „opri ceasul” dezvăluie teama și vulnerabilitatea inerente pe care le asociem cu îmbătrânirea. Dar ageismul este mai mult decât o simplă percepție negativă și poate avea consecințe insidioase atât pentru tineri, cât și pentru cei mai în vârstă, atunci când vine vorba de accesul la servicii sociale, asistență medicală și locuri de muncă.
Un raport din 2021 al Organizației Mondiale a Sănătății a constatat că ageismul are un impact pe scară largă asupra rezultatelor sănătății și bunăstării întregii populații și costă economiile miliarde de dolari în fiecare an. Sunt necesare strategii de combatere a acestei discriminări în cadrul societăților.
Deci, ce rol ar putea juca arta și filosofia japoneze kintsugi în redefinirea atitudinilor noastre față de vârstă și îmbătrânire?
Depășirea prestigiului tinereții
Ne place să fim tineri sau cel puțin să arătăm așa. Fixația legată de tinerețe și de a arăta tânăr nu este nouă, dar poate fi deosebit de răspândită și dăunătoare în rândul femeilor. În multe culturi, a fi tânăr este în general de dorit și adesea considerată cea mai atractivă perioadă din viața unei persoane. Această normă culturală este susținută de marketing, cultura celebrităților și rețelele de socializare care alimentează în mod colectiv o industrie anti-îmbătrânire care crește din ce în ce mai mult pe măsură ce ne asumăm literalmente mitul tinereții veșnice.
În lucrarea sa din 1972 despre “Dublul standard al îmbătrânirii“, Susan Sontag a scris: „Odată ce au trecut de tinerețe, femeile sunt condamnate să se inventeze (și să se mențină) împotriva atacurilor vârstei.. Convenția socială cum că îmbătrânirea îmbunătățește un bărbat, dar distruge progresiv o femeie a devenit un instrument de oprimare. Prin urmare, pentru a se elibera, femeile trebuie să nesocotească această convenție.” (de citit integral, e extraordinar! Susan Sontag a fost o scriitoare, filosoafă și activistă americană.)
Un bărbat rămâne eligibil până la vârste înaintate. Femeile, chiar și cele care arată bine, devin neeligibile la o vârstă mult mai tânără.
Relația mai intimă a femeilor cu îmbătrânirea are ca rezultat înarmarea cu produse și proceduri cu scopul de a-și îngheța aspectul și de a împiedica un proces biologic complet natural. Acest lucru se întâmplă în ciuda studiilor științifice recente care indică faptul că efectele îmbătrânirii sunt aproape imposibil de inversat. (despre asta vom combate aici, pentru că s-au făcut pași în această direcție ce pare fantezistă.)
Cum putem să ne opunem unei norme sociale atât de înrădăcinate precum prestigiul tinereții și să ne unim împotriva industriilor adiacente care profită de nesiguranța noastră?
Filosofiile japoneze wabi-sabi și kintsugi ar putea avea informații asupra modului de a contracara abordarea noastră față de îmbătrânire, concentrându-se pe acceptarea și îmbrățișarea a ceea ce nu poate fi permanent. Reparând cu dragoste ceea ce este stricat, obiectul devine mai frumos decât era când era întreg. Filosofia kintsugi ne invită să vedem imperfecțiunea, schimbarea și maturitatea ca pe ceva frumos și un reper important al poveștilor noastre individuale. Kintsugi ne încurajează să găsim pacea și liniștea știind că schimbarea este singura constantă din viața noastră.
Creșterea în sus și creșterea în noi înșine
A fost o perioadă în care nu am simțit întotdeauna nevoia să facem o pauză sau să limităm îmbătrânirea și, în schimb, am îmbrățișat-o. Ca bebeluși, vârsta și îmbătrânirea sunt ceva profund pozitiv și un proces care ne dezvăluie personalitatea și ne modelează literalmente. Pentru copii, îmbătrânirea este de obicei o experiență fericită și chiar o realizare, deoarece trecerea timpului, acumularea anilor, aduce cu sine noi abilități, experiențe și responsabilități. Pentru tinerii adulți, vârsta este din nou un obstacol peste care trebuie să sară, deoarece anii mai mulți înseamnă căderea diferitelor bariere și accesul neîngrădit la tărâmurile vieții adulte. Aceste repere sunt sărbătorite. Pentru oamenii de toate vârstele, îmbătrânirea ne permite să construim straturi de cunoștințe și înțelegere despre noi înșine, despre lume și despre cei din jurul nostru și ne pregătește să înflorim, să prosperăm.
Kintsugi ne îndeamnă să revenim la îmbrățișarea schimbărilor din interiorul nostru, atât fizice, cât și psihologice, așa cum am făcut-o în copilărie. Aspectul nostru, manierele noastre, credințele și pasiunile noastre se schimbă și cresc în liniște cu fiecare an care trece. Strălucirea tinereții este înlocuită cu dovezi că am râs, că ne-am bucurat și am suferit, dovezi ale tututor momentele individuale care ne-au făcut ceea ce suntem. Am putea dori să ascundem unele aspecte ale istoriei noastre, dar prin prisma kintsugi îmbătrânirea înseamnă să le acceptăm pe ele și pe noi înșine în totalitate, în timp ce apelăm constant la ele pentru a învăța și a crește.”- Pia Bansagi (mulțumiri pentru încurajări și posibila soluție)
Citiţi şi
Țara în care nu te poți compromite
De ce și-ar face cineva implant de păr – convingeri, pe bune!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
