– continuare de aici –
Sună la ușă și așteptă câteva momente, până ce tânăra doamnă Kowalski îi deschise.
– Sărut mâinile. Pot să intru?, întrebă mai degrabă retoric, gata să pășească în cocheta casă a soților Kowalski.
– Bună seara, domnule Weber! Soțul meu nu a ajuns acasă încă, spuse fâstâcită tânăra, străduindu-se să nu fie nepoliticoasă, fără însă a-i deschide larg ușa pentru a-i permite să intre.
– Da, știu. Îl pot aștepta câteva clipe, dacă nu vă deranjez prea tare.
– Desigur, răspunse tânăra femeie, permițându-i în sfârșit să intre, fără entuziasm însă. Spera din tot sufletul ca soțul ei să apară din clipă în clipă. De la bun început se simțise intimidată de acest bărbat impozant, cu prestanță, care-i transmitea mereu un sentiment de neliniște, fără a reuși să-și dea seama din ce motiv.
Domnul Weber, un bărbat abia trecut de 50 de ani, mereu la patru ace, spilcuit, ușor grizonat, cu o privire pătrunzătoare și un zâmbet oarecum ciudat, era șeful soțului ei, arătând asta printr-o atitudine plină de sine, chiar puțin arogantă. Intră cu pas ferm, ca și cum casa i-ar fi aparținut, trecu de hol și ajuns în sufragerie, se uită puțin în jur, apreciativ și admirativ. Părea mulțumit de cum se instalase noua familie, de cum arăta locuința pusă la dispoziție, ca și celelalte de altfel, angajaților din conducerea băncii. Într-un fel, se simțea mândru de achizițiile sale în materie de personal, dar, mai ales, de soțiile micilor lui directori. Dacă cineva l-ar fi cunoscut cu adevărat, ar fi putut spune că mare parte din decizia angajării ținea de tinerele soții ale aspiranților la funcțiile de conducere ale băncii sale. O bancă de renume, cu prestanță, care se impusese în timp și începuse să se extindă tot mai mult. Un alt aspect de care domnul Weber, patronul, se arăta foarte mândru și mulțumit.
Puțină lume știa însă adevărata față a acestui domn misterios, uns cu toate alifiile, care părea să dețină în permanență controlul.
Înainte de a fi poftit să șadă, acesta atacă în mod direct:
– Vă mărturisesc domnișoară… mă iertați, doamnă Kowalski… că știu din sursă sigură, iar aici făcu o pauză și zâmbi răsucindu-și ușor mustața neagră ca pana corbului, că soțul dumneavoastră nu va apărea în câteva momente, așa cum sperați.
Doamna Kowalski îl privi nedumerită, clipind tot mai des, străduindu-se din răsputeri să se țină cu firea. Weber continuă abrupt, nelăsându-i niciun moment de răgaz:
– Vizita mea are un scop anume, care vă privește numai și numai pe dumneavoastră. Să spunem că… va fi micul… sau marele, iar aici făcu iar o pauză, măsurând-o pe tânăra doamnă din cap până-n picioare, fără perdea, hulpav și fără jenă, permițându-și un alt zâmbet viclean, nostru secret.
Tot mai contrariată, doamna Kowalski rămase în picioare, așteptând emoționată până peste poate să descopere în ce consta secretul care ar putea exista între ea și patronul băncii, șeful direct al soțului ei, încercând să-și tempereze bătăile inimii și să alunge sentimentul profund de neliniște care le provoca.
Rostind ultimele cuvinte, domnul Weber se apropie îngrijorător de mult de tânără, nedând niciun semn că ar avea intenția să se oprească. Doamna Kowalski începu să bată în retragere, pășind nesigur înapoi, încercând din răsputeri să se apere ca de o amenințare nerostită încă, dar pe care o simțea de-acum iminentă. Domnul Weber îi fixa când buzele senzuale, când sânii încorsetați în rochia vaporoasă, care săltau din ce în ce mai sacadat, stârnindu-l și incitându-l tot mai tare. Abia apucă să facă trei-patru pași înapoi, că acesta o și prinse de talie, sărutând-o apăsat, direct pe gură. Uimită și îngrozită de atitudinea acestuia, tânăra încercă să se zbată și să scape din strânsoare. Weber o lăsă să-i scape doar pentru câteva clipe, ajungând-o imediat, doar din câțiva pași, chiar înainte de a-i trânti ușa dormitorului în nas, gata să țipe după ajutor.
Weber zâmbi amuzat de tentativa ei, apucând-o din nou de după talie, aruncând-o pe pat și spunând:
– Nu e cazul să te impacientezi. Totul e aranjat. Soțul tău știe că sunt aici.
– Ești odios!, îi strigă îngrozită, uitând să i se mai adreseze cum cerea buna cuviință. Nu poate fi adevărat ce spui!
– Ba bine că nu!, răspunse acesta, râzând de-acum. De altfel, pot să-ți arăt contractul.
– Ce contract… ce vrei să spui?, bâigui ea, pierzându-și glasul.
– Una din clauzele contractului de angajare, rosti el, afișând din nou zâmbetul acela detestabil, îmi oferă acces… cum să mă exprim să sune mai… limpede, la soția angajatului. După bunul plac. Drept pentru care, soțul dumitale a fost trimis într-o mică… delegație, urmând să se întoarcă abia mult după miezul nopții. După cum vezi, o să avem suficient timp la dispoziție să… ne simțim bine împreună.
– Ești un mincinos! Nu poate fi adevărat!
– Ba te asigur că este foarte adevărat. E drept că, entuziasmat și emoționat de poziția care i se oferea, posibil ca soțul dumneavoastră să nu fi citit cu atenție toate clauzele contractului sau, pur și simplu, să nu le fi dat atenție.
– Dar asta e diabolic! Doar nu sunt un obiect!
– Aș spune mai degrabă un… animal de lux.
Doamna Kowalski continua să-l privească îngrozită, realizând că nu există cale de scăpare. Chiar dacă ar fi strigat, nu avea cine să o audă. Se ruga din răsputeri ca spusele domnului Weber să nu fie adevărate, ca soțul ei să intre pe ușă din clipă în clipă și să o salveze. Erau căsătoriți doar de doi ani și își iubea nespus soțul. Și era sigur că și el o iubea pe ea. Și că o respecta suficient încât să nu fi fost de acord cu un astfel de târg criminal. Nu, nu era posibil! Nu ar fi putut să-i facă una ca asta. Într-adevăr, își dorise nespus o astfel de poziție și îi spusese că ar fi în stare să facă orice pentru a fi angajat la această bancă, dar nu putea crede că ar fi fost în stare să o… vândă pentru asta. Și totuși, el nu era acum aici, iar ea trebuia să facă ceva să poată scăpa din ghearele bestiei.
– Dacă mă atingi, te ucid!
Weber pufni în râs, lăsând capul pe spate.
– Te asigur că n-ai să faci asta!
– Atunci am să mă omor! Nu înainte de a face public modul în care m-ai dezonorat.
– Te asigur că nici asta nu ai să faci! Chiar din contră…, adăugă el în continuare amuzat.
Simțea că i se face rău. Camera se învârtea odată cu ea și simțea cum începe să rămână fără aer. Ce ar fi putut face pentru a scăpa?!
– Îți propun un târg. Nu, nu e bine. Îți fac o promisiune. De fapt două, dar prima este mai importantă. Noi doi o să ne simțim atât de bine, încât te asigur că ai să-mi cer să mai revin când și când, în lipsa soțului tău. Iar de asta mă pot ocupa eu, se înțelege, cu mare ușurință.
– Ești de-a dreptul nebun!
– Să spunem. Nebun după… femei. Trebuie să le am pe toate. Ei bine, nu chiar pe toate. Doar pe toate care îmi plac, să zicem! Dar să nu mai pierdem clipe prețioase, rosti ferm, și se pregăti să se arunce asupra ei.
O țintui cu genunchiul stâng, nepermițându-i să se mai zvârcolească în zadar și o apucă de încheieturile mâinilor ei firave și delicate, cu care încerca încă să se apere. Toată agitația și zvârcolirea tinerei îl incitase până peste poate, simțindu-și mădularul gata să-i plesnească prin pantaloni. Trebuie să-l liniștesc pe dumnealui cât mai repede, își spuse, și începu să o sărute pe gât, hulpav, coborând înspre sâni. Tânăra continua să-i opună rezistență, gata pregătită să-l muște sau să-l zgârie dacă i s-ar fi ivit ocazia. Nițel agasat de tărăgăneală și temându-se de urmele pe care i le-ar putea lăsa un astfel de contraatac din partea ei, care ar fi constituit o dovadă în ochii lumii, printr-o manevră scurtă, dar fermă o răsuci cu fața la cearceaf, eliberându-și astfel o mână cu care îi săltă brusc poalele rochiei, îi smulse la fel de precipitat chiloțeii fini de mătase, își deschise prohabul și o penetră fără niciun alt preambul. Țintuită astfel, tânăra țipă scurt, înfigându-și unghiile în plapumă și mușcând din ea cu disperare, dând frâu lacrimilor pe care de-acum nu și le mai putu abține. Mintea i se blocase la momentul de dinainte de a-i deschide ușa acestui monstru. Încerca din răsputeri să nu se gândească la ce i se întâmpla, refuzând să accepte realitatea.
Weber o penetra în continuare pe la spate, într-un ritm lent, dar ferm, hotărât să producă plăcere maximă atât sieși cât și ei. Era un călăreț de cursă lungă, se lăuda el, și nu avea de gând să se ridice din pat înainte de a-i provoca un orgasm așa cum nu mai avusese niciodată. Dacă avusese vreodată…
După câteva minute de alienare, tânăra doamnă Kowalski realiză că, fără știrea sau voința ei, trupul o trăda, începând să răspundă stimulării, mângâierilor, săruturilor și ritmului aceluia molcom, dar ferm, în care nu mai făcuse niciodată dragoste până atunci. Primele spasme pe care le simți înlăuntrul trupului ei fură sesizate și de Weber, care zâmbi din nou, mulțumit și tot mai optimist. Iată că tânăra doamnă se dă pe brazdă, gândi el, mândru că nicio femeie nu-i putea rezista. Și mai incitat și încrezător, o ridică brusc la nivelul lui, plasându-i un braț pe sub talie, pentru a o putea penetra și mai profund. Tânăra gemu de plăcere, îngrozită de propriul ei sunet. Încerca din răsputeri să se opună, să se înfrâneze, însă mădularul bărbatului o făcea să se simtă din ce în ce mai bine, atingând-o într-un fel aparte, așa cum soțul ei nu o făcuse niciodată. Nu se mai culcase niciodată cu un alt bărbat, în afara soțului ei, pe care acum, fără să vrea, îl compara cu acest bărbat copt și experimentat. O mișcare neașteptată, bruscă, dar plăcută a membrului acestuia, o făcu să treacă de la gemetele cu care-l acompaniase fără să vrea, la niște strigăte de plăcere de care nu se știa în stare. Din ce în ce mai uimită și mai contrariată de cele ce se întâmplau fără voia ei, începu să se lase dominată de plăcerea trupului care o învăluia și o copleșea peste măsură. De-acum, contracțiile ei însoțeau ritmic fiecare penetrare, lansându-se amândoi într-un tandem al cărui sfârșit promitea un climax fără pereche. Aflată în patru labe, la discreția lui, de-acum nu mai strângea cu degetele înfipte în plapumă din disperare, ci de plăcere și anticipație. Deasupra ei, Weber gâfâia ritmic, fără a mai face niciun fel de remarcă, vădit copleșit de plăcerea pe care o producea amândurora. Nu-și închipuise niciodată că un bărbat îi poate produce atâta plăcere fizică. Sunetele pe care le scotea se accentuau, tot mai sacadate și mai ascuțite. Weber o apucă ferm de deasupra șoldurilor, trăgând-o și mai tare înspre el și pătrunzând-o tot mai agitat, până ce o auzi țipând și o simți juisând și provocându-i orgasmul. Odată cu ea își dădu și el drumul, expulzând înăuntrul ei toată seva acumulată, după care se prăbușiră amândoi istoviți de-a latul patului.
După ce își recăpătă suflul, plăcut impresionat de prestația tinerei doamne, Weber o răsuci înspre el astfel încât să o poată privi în ochi și o întrebă:
– Ei bine? Ce aveți de spus, stimată doamnă Kowalski? Precum v-am promis, de-acum înainte, umilul serv se va afla la dispoziția dumneavoastră ori de câte ori veți simți nevoia, adăugă el înainte de a obține vreun răspuns din partea ei, afișând pentru ultima oară acel zâmbet viclean, cu ochii scăpărând de plăcere.
Tânăra doamnă Kowalski nu îi răspunse însă. Ar fi vrut să își acopere goliciunea, să se ascundă privirilor acestui prădător, să îl ucidă sau să se sinucidă așa cum îl amenințase, însă nu se simțea în stare să facă absolut niciun gest. Rămăsese acolo, întinsă de-a latul patului, în brațele acestui bărbat necunoscut, complet contrariată, dar, în același timp, într-o stare de beatitudine, de extaz de care nu mai avusese parte până atunci. Plăcerea pe care o simțea în tot trupul părea că îi paralizase întreaga ființă. Nu avea nici măcar puterea să se simtă vinovată pentru că-și înșelase soțul, chiar dacă asta se întâmplase fără voia ei. Încerca să-și calmeze respirația și să se adune, însă moleșeala și plăcerea care o dominau încă nu îi erau de niciun ajutor. Singurul lucru care se mai petrecu fu un gând fugar, care-i trecu brusc prin minte: Am avut primul orgasm adevărat din viața mea de până acum.
– citește continuarea aici –
Guest post by Anna Marinescu
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Am cunoscut-o pe cea mai nefericită femeie fericită
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
