Zilele trecute am dat întâmplător peste „Mătuşa Julia şi condeierul” al lui Mario Vargas Llosa. Am recitit-o după ceva vreme, amintindu-mi de lecturile anterioare din alte conditţii: dimineaţa, vacanţă, autobuz. Că citim aceeaşi carte cu ochii diferiţi ai vârstei este ştiut. Acum m-a interesat iubirea lui pentru Julia. Felul în care s-a ambiţionat să-şi ducă visul până la capăt înfruntându-şi familia, un adevărat clan, prejudecăţile sociale (Julia era cu 14 ani mai mare, el având 18 ani), religioase (Julia era divorţată), multiplele job-uri pe care le avea ca să se descurce (mătuşa nu lucra), scenele fierbinţi, toate mi-au conturat frumos tabloul unui bărbat interesant.
Când am citit-o prima oară, eram fascinată de organizarea şi parfumul redacţiilor de radio de altădată.
În timp ce savuram obişnuita tortilla cu prietenele, le-am spus şi lor că-l recitisem pe Llosa şi ce bărbaţi mişto descoperisem după ani acolo. Mi-au împărtăşit amândouă entuziasmul şi am zis să găsim şi noi nişte exemple contemporane, adică de bărbaţi mişto trăitori printre/cu noi.
Şi ne-a ieşit aşa: una din prietene a povestit de unul, care o ceruse de nevastă, iar ea îl crezuse pentru că aşa zisese doar, apoi el s-a răzgândit pentru că nu era destul de pregătit. Voia să se mai pregătească pentru ce va să vină, dar, ca să vezi!, nu cu ea.
Bărbatul din viaţa altei prietene avea tovarăşi care îi spuneau ca e prea tânăr (vreo 34 de anişori) ca să se lege de una şi să facă şi copil (nu ca cei ai lui Llosa, care i-au găsit primar ca să-l însoare, nţ, nţ…). A făcut totuşi copilul (aici, da, nene, a fost ca Llosa, împotriva tuturor!) şi apoi şi-a amintit că viaţa înseamnă şi distracţie, dar singur şi fără obligaţii.
S-a mai vorbit de un alt bărbat care nu a putut să lase relaţia cum altfel?, „ruginită şi de complezenţă” pe care o avea de ani cu alta, deşi, ghiciţi? Da, o iubea mult pe amica noastră, care rămăsese fără job. Însă atitudinea „admirabilă” aparţine unui bărbat care a motivat că trebuie să locuiască împreună cu tatăl său, acesta fiind bătrân, iar amica noastră să stea la ea acasă pentru când o avea el chef şi timp.
Sigur că noi am apreciat nobleţea sufletească şi sacrificiul de sine în toate cazurile. Chiar ne întrebam cât de norocoase am fost să întâlnim şi să auzim de asemenea bărbaţi, care se dedică unor cauze umane, sacrificând iubirile femeilor iubite. (A se citi timpul şi energia consumată). Şi am ajuns la concluzia că Llosa a fost un nesimţit că s-a însurat cu mătuşa lui (cu care a stat 8 ani), supărându-şi părinţii şi trăgându-i şi pe prieteni în grozăvia asta. Pffuai, un om fără principii şi scrupule, ce mai! Nu ca ai noştri tineri…
Sigur că toate astea le înşiram râzând, în timp ce mâncam tortilla. Nimic nu mergea mai bine cu bărbaţii lui Llosa. Poate doar campionatul de fotbal, care îi face pe bărbaţi egali şi la fel. De iubiţi, ce credeaţi?
Pe Corina o găsiţi toată aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Poate că nu vei fi primul, ultimul sau unicul ei bărbat
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
