Doborât la pat de o răceală zdravănă, mă gândesc totuși să chem un doctor.
Îl chem pe domnul doctor Adrian Ionescu, vechi prieten al familiei, el m-a facut bine de fiecare dată numai cu ceaiuri și o medicamentație minimă.
E nouă seara când îi deschid ușa. O siluetă ca o umbră se strecoară înauntru. Domnul Adrian Ionescu este fost deținut politic și are peste 80 de ani. A fost arestat în ’58, după evenimentele din Ungaria… Tocmai avusese o întâlnire cu un avocat. Se luptă de 20 de ani în justiție pentru a recâștiga câteva din proprietățile furate de bolșevici… fără succes.
Deși mă cunoaște de când eram un puști, mi se adresează la persoana a doua. Fără excepție. Începe consultația: ”Spuneți-mi vă rog, ce temperatură ați avut dimineața și seara”… ”Vă rog, trebuie să vă ascult la piept”… ”Nu vă ridicați, vin eu lângă dumneavoastră” … Mă simt ca teleportat în România interbelică a bunicilor mei… Pe loc îmi zboară gândul la portretul pe care-l face Dan Puric tatălui lui, medic… ”Stați așa, să vă iau pulsul”… Brațul subțire al domnului doctor îmi ține încheietura. Trec secundele și parcă doar simpla lui prezența îmi dă sentimentul că-mi revin… Ce binecuvântare să simți că-ți revii fără medicamente și rețete complicate, doar prin simpla prezență.
Stau și mă gândesc… Suntem în 2014 și sunt îngrijit de un om care a făcut 6 ani de închisoare politică pentru vina de a iubi Țara și tradiția sfântă a neamului. La 65 de ani de la pătimirea lor, aceșt eroi anonimi, foști deținuți politici, sfinți deghizați în pensionari, încă ne fac bine, nouă, nepoților… FIZIC bine!
Stau și mă gândesc că generația noastră – crescută cu cravata roșie la gât, iar apoi azvârlită într-o hologramă ”beverly hills” – își va putea reveni vreodată tocmai datorită mărturiilor lor, a rezistenței lor, a demnității lor.
O singură poezie a deținutului Radu Gyr – trimisă morse prin calorifer – salvează mii de oameni în închisoare… O singură privire aruncată în ochii luptătorului Ion Gavrilă Ogoranu și primești tărie pentru o viață întreagă… O singură filă răsfoită din memoriile prizonierul de război Radu Mărculescu și nu mai faci dileme din iubirea de neam… Adevărata elită națională românească. Schingiuită, înfometată, ucisă, dar niciodată învinsă.
Oare câte poezii, câte priviri, câte memorii ne mai trebuie să ne revenim?!…
Și oare… câți oameni ca doctorul Adrian Ionescu a avut România în trecut?!
Și oare… câți mai are?!
Citiţi şi
Domnul Iisus, domnul Eminescu și domnul Georgescu
După Iohannis. Țara nenorocită prin metoda „Neamțul”
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
