Ce simplă şi frumoasă-i viaţa când ai deasupra capului o umbrelă! Ocrotit sub micul norişor de pânză, te poţi aventura prin ploaie sau prin soare şi duci cu tine acel sentiment de siguranţă că totul va fi bine! Ba, dacă lumea ţi se pare prea mare, îţi poţi îngusta orizontul şi îţi îngădui să vezi numai ce consideri tu că-i de văzut. Atunci cu adevărat poţi spune că lumea e a ta şi că izolarea este bună!
Cu acest sentiment de libertate, de bine şi de izolare plăcută coboram deunăzi Copoul. Eram doar eu cu gândurile mele ocrotite sub nouraşul bleumarin numit umbrelă. Ploua cam ştirb, cu dinţi mici şi rari de ploaie, iar pentru unii mai temerari umbrela se dovedea un moft. Îi observam cu coada ochiului cum se uitau pieziş la mine de sub mantia lor de ploaie, dar eu mă afundam cu şi mai mare plăcere sub cupola dragă mie şi sub pacea ei. Şi cu sentimentul ăsta de bine şi de pace, cu gânduri frumoase amestecate în cap, nici nu am observat că ploaia se oprise cu totul sau că doar eu şi o fată din faţa mea mai defilam cu umbrela deschisă. Şi poate nici nu aş fi observat dacă nu ar fi venit spre mine un nene care mi-a spus pe un ton hâtru: „Doamnă, dacă tot purtaţi umbrela de pomană, mai bine daţi-mi-o mie şi vă spun şi bogdaproste!”. Trezită brusc din ale mele, am făcut ochii roată şi mi-am zis că are dreptate, mi-am închis umbrela şi am strâns-o la piept, cu visele de sub ea cu tot!
Nenea care mă trezise mi-a adus în minte teoria celor două umbrele care spune că viaţa ţi armonizează sau că este în ton cu umbrela pe care o porţi. Dacă ai o umbrelă mare şi închisă la culoare, viaţa ţi se va părea sumbră şi limitată şi nu vei şti când se opreşte ploaia – deci va trebui să observi la alţii, eventual la fata din faţa mea. Însă, dacă ai o umbrelă colorată viu, starea ta de spirit nu poate fi gri, lumea nu poate fi sumbră, pentru că atunci când îţi ridici ochii ai o mare de culoare deasupra capului. Şi, pentru că îţi va plăcea starea, vei continua să priveşti în sus şi vei remarca imediat dacă se opreşte ploaia!
Ei, umbrela mea era bleumarin, deci se încadra în prima categorie, dar o iubesc din toată inima şi nu simt deloc ceva negativ sau sumbru. Când o deschid, un întreg univers holografic se deschide odată cu ea! Toate emoţiile, toate gândurile rostite sau nerostite sub cupola ei prind viaţă. E adevărat că nu am remarcat oprirea ploii… şi ce-i cu asta?! Cât de supărat a fost Soarele pe mine din cauza asta? Cât de supăraţi au fost restul pietonilor, cât de mult am încurcat traficul? Cât de mult mi-am deranjat propria existenţă? Deloc! Doar un nene hâtru nu s-a făcut cu o umbrelă, dar a meritat să încerce!
Dragă nene hâtru, îţi mulţumesc pentru trezirea din vis! Era plăcut visul, dar era plăcută şi realitatea din jurul meu. Când eşti între ceilalţi, nu e momentul să te izolezi. Bucură-te că nu eşti singur, apreciază vecinătatea. Dar nu renunţa nici la clipele tale, la gândurile tale, la vise, emoţii şi trăiri. Există un timp pentru noi şi un timp pentru tine. Bucură-te şi de unul, şi de celălalt!
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
“Sunt într-un proces de dezvoltare personală.” Sună COOL, nu-i așa?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
