Bă, băiatule, nu ştiu cum şi când românii, cunoscuţi ca fiind spirite libere şi cu sânge clocotind în vene şi nu numai, şi-au pierdut simţul umorului. Mai ales ăştia tineri. Mă, să te ferească Bunuţu’ să faci o glumă, o ironie sau să nu fii de acord cu ei, că eşti linşat. Bine, vorba vine linşat… mai mult la figurat şi la tastatură. Că în viața reală, care culmea se întâmplă în timp real (cine ar fi crezut?), viteza de reacţie este egală cu minus ce număr doriţi voi (o simplă cifră ar fi irelevantă). Cuvintele ies cu cleştele şi replicile bune care ar fi putut fi date apar la aproximativ două săptămâni după ce se rumegă când pe stânga, când pe dreapta, situaţia.
Ştiu că mulţi o să spuneţi, bine, bine, dar şi tu tot la tastatură eşti. Just, dar Catchy nu are şi o secţiune de videoblog. De fapt, mai bine că nu are. Altfel aţi fi aflat că, de fapt, sunt o grasă cu coşuri şi mustaţă sau un gras cu p**a mică. Scuzaţi-mi franceza, dar am studiat-o 11 ani şi nu mă pot abţine. Deci o frustrată sau un frustrat. Ori poate aţi fi avut surpriza să vedeţi că, de fapt, sunt o vulpe (bătrână) care se chinuie să ajungă la nişte struguri. Şi după cum ştim cu toţii, pentru că nu ajung la ei, fiind o vulpe şi pitică, şi bătrână, logic, voi spune că sunt acri.
Românul tânăr, frumos şi liber doar în mintea lui, şi-a pierdut simţul umorului, dar pentru că există un echilibru în toate, a găsit clişeele. Alea de c***t cu vulpi, frustraţi, frustrate, neadaptaţi şi aşa mai departe. Şi se apucă el, după ce a postat câteva comentarii cu “Partikip” sau “Amin”, să facă abuz de ele atunci când se trezeşte câte unul să-şi dea cu umila părere. Am ajuns la concluzia că mulţi dintre ei nici măcar nu înţeleg sensul cuvintelor pe care le folosesc. Dar cum eu sunt un suflet nobil, le găsesc imediat şi o scuză: poate au lipsit la lecţia aia. Sau poate au avut scutire la Limba Română. Și eu am avut la sport, deci e plauzibil. Pe lângă clişee, el a găsit şi un par pe care şi l-a înfipt adânc acolo unde nu bate soarele. De aia e mereu ţâfnos, iritat şi în gardă. Chiar! Ăştia care stau mereu în gardă, gata să atace, or trăi cu teama că scapă parul??
Eu zic să facem pierdute clişeele, să regăsim simţul umorului şi să râdem zilnic cu toţi dinţii. Ăştia care încă mai au… eu, de fapt, sunt un bătrânel ştirb, fost torţionar, care alungă copiii de la scara blocului chiar dacă nu deranjează… ei se joacă pe tabletă şi vânează pokemoni, dar eu sunt frustrat și ciufut, şi în tinereţe am avut şi p**a mică. Despre faza cu parul ăla înfipt în locul ferit de soare nu mă pronunţ. Unora cred că le place să-l ştie acolo. Cine sunt eu să-i judec? Aaa… tocmai v-am spus acum câteva rânduri cine sunt.
PS: Şi acest text este un pamflet, aşadar încercaţi să-l trataţi ca atare.
PPS: Pamfletul, pentru cine nu ştie, este o specie literară cu caracter satiric, scrisă într-un limbaj violent şi agresiv. Adică este un text scris la caterincă, vrăjeală, harneală.
Cu o incomensurabilă frustrare şi cu gura sterpezită de la strugurii cei acri, al vostru bătrânel ştirb,
Alexandra Pistol.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂 Trimite-ne textul pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Seexul după 40 de ani sau despre sfârșitul cumințeniei
Andropauza (menopauza masculină)
Tu știi ce mai face copilul tău interior?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
