M-a amuzat recent comentariul unui bărbat la textul de aici, text scris la persoana I masculin, pentru că punea la îndoială faptul că autorul său ar putea fi un bărbat. Am recitit textul si m-am întrebat dacă se pot diferenţia articolele scrise de femei şi de bărbaţi prin altceva decât semnătură sau genul la care sunt scrise.
Există oare un misoginism la adresa autoarelor femei care îi determină pe cititori să claseze automat textele (proză scurtă, la acest gen de texte mă refer) mai bune ca fiind scrise de bărbaţi? Sau o misandrie a cititoarelor care ajung fix la concluzii opuse, fără niciun alt argument…?
La o lectură mai atentă a mai multor texte scrise şi de femei, şi de bărbaţi, însă nu mi-a fost greu ca, dincolo de subiectele abordate, sa găsesc accente specifice psihologiei masculine în textele bărbaţilor sau elemente emoţionale oarecum exagerate în celelalte. Asta urmând clişeele clasice, desigur. Un analist mai fin ar putea detecta o anumită virilitate a textelor masculine şi poate trăsături mai groase de penel. Poate şi o lipsă de răbdare în expunerea detaliilor, poate insistenţa pe întâmplări, acţiune, cifre şi date exacte… În comparaţie cu o mai mare intuiţie şi atenţie în conturarea psihologiei personajelor, în crearea atmosferei şi în colorarea acesteia cu ”prea multe” nuanţe…
Mă feresc de păcatul generalizării, însă o concluzie personală nu mă voi feri să susţin, mai ales că mi-o asum (sâc!): bărbaţii au o mai mare siguranţă în scris, neputând însă să se distanţeze de propriile lor opinii, scriitura lor fiind o oglindă a acestora, indiferent de stil sau subiect. De aceea, când scriu despre personaje feminine acestea sunt artificiale – construite fie conform unui ideal, fie conform unei realităţi decantate în prealabil prin filtrul masculin atotştiutor. În acelaşi timp, personajele masculine sunt complexe, fascinante, inclusiv cele negative bucurându-se de simpatia autorului (în special când scrierea este la persoana a III-a). Femeile scriu în general din preaplinul unor experienţe puternice, manifestând o mai mare generozitate faţă de sentimente.
Am citit însă şi texte de proză scurtă aseptice, altele, dacă vreţi, androgine, fără ca astfel sexul autorului să fie transparent, dar şi texte pe care le-am atribui pe loc unui bărbat sau unei femei, deşi adevărul poate fi exact pe dos. Însă cred că este vorba doar de excepţii.
Şi cu toate acestea, nu mă intersează. Nu mă interesează cine scrie şi dacă o face sub numele real sau sub pseudonim. Pur şi simplu nu contează, atâta timp cât ceea ce citesc îmi place, mă înfioară, îmi transmite ceva, indiferent că o face la masculin sau la feminin sau la… mister!
Pe Cristina o găsiți cu totul aici.
Și tu poți scrie pe Catchy!
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Alice Munro – am început să scriu proză scurtă pentru că nu am avut timp să scriu altceva
„Femeia dintre lumi”. Dansul între realitate și iluzie
25 de curiozități din psihologie care implicit sunt un răspuns la multe din întrebările personale
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.