Deși a trecut aproape un an de când ne-am despărțit, nu am reușit să îl iert. Am atâtea întrebări fără răspuns, poate dacă aș înțelege de ce mi-a făcut atât de mult rău, cum de a avut o inimă atât de rea, încât să mă mintă, să mă înșele, să fie atât de dur cu mine pentru o „ea”?
Am vrut de mult să îi scriu o scrisoare și acum o și o fac:
„Dragul meu,
Hai să dăm timpul înapoi cu zece ani, să stăm amândoi pe aceeași bancă albastră în parc, să te mai pot privi, să mi te aduc aminte așa cum erai tu… aveai cei mai frumoși ochi albaștri, cele mai calde mâini și cele mai dulci cuvinte. Îmi ziceai că o să mergi pentru mine până în pânzele albe, te întreb acum, după zece ani, ai găsit „pânzele albe” și ai încetat să mă iubești? Cum de te-a lăsat inima să mă înlocuiești cu femei ieftine, vulgare… când eu eram acolo zi și noapte doar pentru tine? Cum de aveai curajul să mă privești în ochi, când aveai mâinile murdare de carnea altor femei? Cum de ai putut să mă lași singură atâția ani, să îți suport indiferența, să te sun în miez de noapte ca să vii acasă?
Doamne, când a murit bărbatul meu și cine naiba ești tu? Aș fi vrut doar să mă anunți și pe mine că ai întâlnit o „ea”, nu cred că meritam atâta răutate, atâtea nopți în care urlam de durere, atâtea vorbe și palme dure doar ca să fiți voi fericiți. Au fost ani de zile, te-am pus pe un piedestal, tu erai perfect, așa te-am văzut și mereu îmi spuneam că o să fie bine, te-am așteptat atâția ani… iar tu spui că eu nu am făcut nimic? Tu ai fi stat cu un om ca tine? Te-ai fi lăsat distrus de mine, chiar dacă știai ca am pe altcineva?
Am făcut mai mult pentru tine decât oricine în lumea asta, te-am iubit, sentiment pe care tu nu ești capabil să îl simți… crezi că e iubire ce simți pentru ea? Cum ai putea iubi o femeie care te-a văzut cum îți bați joc de mine, cum îmi ucizi sufletul cu indiferența ta, cum mă vorbești de rău, cum mă minți?
Iar tu, cealaltă, de ce mi-ai făcut atâta rău? L-am iubit pe omul ăsta mai mult decât ai să iubești tu vreodată, cum te puteai bucura de el când știai că fericirea voastră se clădește pe suferința mea și a copilului meu? Crezi că asta meritam eu?
Ca să îți faci o idee de cât de mult l-am iubit… știi că eu îl dezbrăcam seara sau dimineața când venea acasă, ocupat fiind cu tine, îi aduceam apă la pat, îi așezam perna, îl înveleam? Știi că îi puneam iarna șosetele pe calorifer ca să fie calde? Știai că tot eu mă puneam în genunchi ca să-l încalț cu acele șosete?
De iertat, nu te-am iertat, să te ierte Dumnezeu…..
Guest post by Sofia
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.