Cu mulți ani în urmă, m-au purtat picioarele și mama la Casa Memorială Alexandru Vlahuță, de la Agapia. Din interiorul casei văruite-n alb, admit îmbujorată, nu-mi amintesc prea multe; scările mici, cam înguste și puține la număr, pe care a trebuit să urcăm pentru a ajunge pe prispă mi-au rămas întipărite pe retină, curtea plină de verde și flori de toate culorile, de asemenea, însă ce nu am mai putut uita vreodată de-atunci și mi s-au scrijelit pe creier au fost rândurile pe care poetul -și scriitorul- le-a lăsat fiicei sale Margareta; începutul lor, citit cu vocea blândă, dar suficient de apăsată a mamei mele, m-a bântuit, la modul pozitiv, și l-am păstrat în inimă, ca pe-o comoară, până astăzi: „Să trăiești Mimilică, dragă, să fii bună, să fii bună pentru ca să poți să fii fericită!”. Continuarea sfaturilor către fiica sa nu-mi este străină sută la sută, cu-atât mai mult cu cât păstrez și acum o copie a scrisorii respective, ușor decolorată și îndoită pe la colțuri, însă ideea acesteia am catalogat-o, în permanență, ca fiind una dintre acelea pe care îți dorești să o imprimi și copiilor, dar și nepoților tăi…
Citeşte şi Să trăieşti Mimilică dragă
Și chiar, la o adică, de ce să semeni vânt, știind că nu poți culege decât furtună? La ce bun să împrăștii amărăciune, câtă vreme la schimb primești poate nu neapărat bunătate, dar măcar bun simț și respect?! De ce să fii răutăcioasă cu cei care nu te-au deranjat sau jignit cu ceva vreodată?! De ce să-i împroști pe cei din preajmă cu sufletu-ți mânjit de neîmpliniri?!
Nu te vei elibera de frustrări astfel…
Nu-ți urâți sufletul cu răutate, căci se va răsfrânge și pe chipul tău…
Nu-ți vorbi de rău și nu-ți bârfi apropiații, nu ți se vor atenua ridurile și nici nu-ți vor scădea anii din buletin…
Nu-ți îndepărta familia ori izgoni frații din preajmă-ți, sunt singurii care te vor accepta, iubindu-te necondiționat…
Nu te bucura râzând copios când doi prieteni se ceartă din cauza ta, cu-atât mai puțin dacă aceștia doi sunt soți; nu ești și nu vei fi vreodată, nici măcar pe termen scurt, câștigătoare în fața unei iubiri atât de profunde…
Nu fi scorpie, nu căuta răul în cei din fața ta și nu pune accent pe erorile sau defectele lor, nu faci decât să ți le evidențiezi pe ale tale…
Nu-ți tachina colegii de serviciu când afli că fosta-ți mare iubire este acum fericită și împlinită lângă o alta nouă; spune-le că ai o zi proastă și, astfel, nu te vor compăti, nu te vor mai privi cu milă, ci poate chiar se vor încerca să-ți fure un zâmbet cu o glumă, cu un sfat…
Dacă neîmplinirea, nefericirea, mediul în care te-ai educat și lipsa de afecțiune sunt cele care ți-au pictat inima în negru, nu le lăsa să te domine în continuare! Răzvrătește-te în interiorul tău și începe să fii bună! Că poate răi suntem destui… Fii bună cu străinii și cu prietenii, cu familia și colegii, cu femeia de serviciu și cu cel care îți dă sandwich-ul la un preț mai mare decât ieri… Fii bună, femeie! Seamănă bunătate și vei culege zâmbete! Seamănă bunătate și vei culege împlinire! Seamănă bunătate și, crede-mă pe cuvânt, vei culege fericire! Iar în caz că vei primi altceva, ia-ți capul între palme, închide ochii și întreabă-te unde ai greșit, fiindcă, în mod cert, pe undeva, ai plămădit ceva nedrept…
Pe Ștefania o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
