Știi cum privești câteodată atât de mult în albul orbitor până umbrele încep să-și prindă trup din privirea ta? În prea mult întuneric nu poți vedea oricât ai deschide ochii, în prea multă lumină oricât i-ai închide. La mijloc s-ar cerne linia subțire pe care să încapă viața. Ziua de azi. Iubirea de azi. Nu mai mult. Nimic din mâine. Doar tu așa cum ești acum. Fragil. Prezent.
Găsește-ți Culorile pentru încă o zi!
Galben-mulțumire.
Portocaliu-putere.
Verde-trezire.
Albastru-liniște.
Indigo-vis.
Roșu-Iubire. Pentru tine înainte de toate. Ca să poți apoi trăi cu ochii deschiși toate celelalte iubiri din tine.
Ca să poți împăca în tine sus-jos, da-și-nu, eu-și-ei, atunci-și-acum. Să te poți înălța chiar dacă toate regulile spun că aripile se deschid luptându-se, una spre stânga, una spre dreapta. Rostul e să-ți fii mijloc, jumătate și întreg.
Balans de Alb-Început. Niciodată posibil fără Negru-miez.
Fără vinovății, ascunzișuri de regret, hățuri de întrebări despre ce va fi.
Fără amânări de la fericire.
Nu trebuie să vezi toată scara ca să ai curaj să urci prima treaptă. Trebuie doar… Știi tu. Sau află! O să fie bine!
Citiţi şi
Ce au în comun Trump, Putin și Georgescu
Fata de zăpadă (poveste de dragoste cu final fericit)
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
