Înainte de-a se naște Catchy, pe când eram încă la Ziua (ce mai rămăsese din ziar, în varianta online), am scris un articol intitulat “Proiect de țară”, parte dintr-un proiect editorial în care toată echipa era invitată să-și imagineze România următorilor ani. Începuse de puțină vreme al doilea mandat Băsescu și aveam un parlament înnoit în bună parte. Iată ce visam eu în ianuarie 2010.
“Proiectele de țara în 10 puncte îmi par că sună precum recomandările în 10 pași să slăbești, să fii irezistibil, să dregi o relație ori să reușești în viață: inevitabil incomplete și fatidic inutile. Dar, cum n-ar fi nici primul, nici ultimul strigăt în deșert, de dragul exercițiului, voi încerca și eu. Și aș pleca de la credința că fiecare avem un dram de divinitate, că totul este creație și că suntem, prin urmare, artizanii propriei deveniri. Deși nu toți avem talentul de-a ne croi existența la scara visurilor, e bine să visăm.
Fără vis n-ar fi posibil urcușul, dar fără acțiune nu se întâmplă ce visăm. Realitatea arată însă că mai des suntem intransigenți cu alții și toleranți cu noi înșine, viteji la critici, dar lași în atitudini, foarte frumos visători, dar mult mai puțin frumos trăitori. Iată ce-aș vrea să se întâmple în România, ca ea să nu mai fie doar “the land” și “choice”-ul să fie în altă parte.
1. De la naștere și până la terminarea studiilor, românii să nu plătească serviciile medicale. Începând cu vaccinurile pentru sugari, îngrijirea dinților, analizele anuale ori intervențiile chirurgicale. Vă mai amintiți de vizitele asistentelor la domiciliul lehuzelor, de cabinetele medicale din școli, chiar și de cele stomatologice, de spitalele studențești? Zăpezile de altădată se mai întorc, ce-a fost bun odată în sănătate nu.
2. În școală să se introducă cursuri obligatorii de bune maniere. Imaginați-vă o Românie în care aproape te-ar exaspera bună creștere, și în care “te rog” și “mulțumesc” s-ar auzi la tot pasul. Mi-a plăcut foarte tare modul în care se adresa un tătic fiului sau de 3 anișori: “te rog să nu alergi pe scări, mulțumesc”. Faptul că a plasat “mulțumesc”-ul înainte că băiețelul să fi arătat vreo intenție de-a-l asculta, l-a obligat să acționeze astfel încât să-l merite. Foarte inteligent, nu?
3. Tinerii merituoși să-și poată lua, la sfârșitul liceului, un an de pauză - gap year, sau pe parcursul studiilor superioare, un an sabatic, plătit de stat. Să călătorească în lumea largă, să-i simtă parfumurile și duhorile, diversitatea culturală, să înțeleagă cum funcționează, ce o învârte și ce o împotmolește pe alocuri. Să revină acasă mai înțelepți, mai copți, mai siguri de ei și de ceea ce vor să facă în viață.
4. Să fie instaurată meritocrația și astfel să dispară și greaua dilema a părinților ori cea a dascălilor referitoare la ceea ce ar trebui să predice pentru că învățăceii să izbândească în viață: onestitatea, altruismul, adevărul, curajul, implicarea, corectitudinea sau necinstea, egoismul, minciună, lașitatea, indiferența, incorectitudinea?
5. Televiziunea națională să fie purtătorul de stindard al educației. Lipsesc emisiunile educative, într-un format atractiv, inteligent conceput, care să folosească satira și umorul de calitate, să iasă la rampă oamenii valoroși, modelele valide, pilonii morali de care este o imperioasă nevoie.
6. Accesul în politică să fie condiționat de nivelul cunoștințelor de limbă română, istorie și geografie. Apoi să urmeze verificarea competențelor specifice. Nu cred că mai e nevoie de argumente pentru o asemenea triere.
7. Tinerii care devin încă pe banii altora tobă de carte pe la universități celebre sunt soluția. Să li se facă oferte de nerefuzat să se întoarcă. Numai așa România va cunoaște propășirea și nu prăbușirea. (Vă mai amintiți de gura “păcătosului” Ilie Șerbănescu care a grăit adevărul fără voia să când a depus jurământul ca ministru al Economiei? “Voi contribui la prăbușirea României, aaa, pardon, la propășirea Romaniei…” Știu că modelul politicianului tânăr este compromis, pentru că e crescut ca un vlăstar din truchi de vechi și nărăvit în rele politician. Dar cei neîntinați, idealiști și competenți peste puterea de înțelegere a celor care se tem de revenirea lor, trebuie aduși acasă și puși la treabă. Intrați pe www.lsrs.ro pentru a vedea că ei abia așteaptă și au înființat Liga Studenților Români din Străinătate.
8. Politicienii incapabili, care nu-și respectă cuvântul ori promisiunile electorale, să fie demiși de electori. Nu știu cum ar putea deveni funcțională o astfel de procedură, dar sunt convinsă că, dacă ar există voința, s-ar găsi și soluțiile. Patru ani de inconsecvențe sunt prea mult. Altul la rând, până vor învăța să-și respecte cuvântul sau să promită doar ceea ce știu că pot face. Dar atunci cine i-ar mai alege, nu? Sunt curioasă dacă mai există vreun politician care să fi semnat demisia de onoare ca o garanție a fidelității față de electorat.
9. Jos cu privilegiile fără rost! Cum s-a dovedit că graba spre o destinație sau alta în numele treburilor statului nu duce și la rezolvarea lor, mi-aș dori, dacă tot e să petrecem o bună bucată de viață în trafic, s-o facem democratic. Să vedem în dreapta sau în stânga mașina prezidențială sau a unui parlamentar și să înjurăm împreună vreo autoritate extraterestră. Să nu mai treacă precum Vodă prin lobodă, noi fiind loboda, nicio coloană țiuitoare care cere loc, că noi le-am dat locul și ei îl ocupă degeaba. Să-și câștige respectul și să aștepte să fie recunoscuți și să li se facă loc ca pe vremea lui Cuza și nu de teama amenzilor.
10. Am vorbit de tineri, dar bătrânii dor la fel de mult. Avem nevoie pentru igiena noastră sufletească colectivă să știm că bătrânii nu ne sunt nevoiași. E bine că îngrijim și de animale, dar nu înainte de a avea grijă de oameni. Trebuie încurajate compasiunea și voluntariatul. Exemplele contează.”
Asta a fost acum aproape 5 ani, vă dați seama? Nu mai fac alt proiect de țară până nu se rezolvă măcar un punct din cele 10. 🙂
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
