– continuare de aici –
– Mai ai? Trebuie să vorbim!
Mi-am scos capul speriat din apa caldă ce mă mângâia plăcut. Ce mai, îmi bălăngăneam ouăle în vana pe jumătate spumă de lavandă și pe jumătate apă caldă ca un așternut de femeie frumoasă. Senzația aceasta, de plăcere interzisă, de căldură și atingere nevinovată a apei, nu se compară cu nimic. Sunt super răcit. Cu muci, tuse ce îmi scutură mătreața din păr, strănuturi ce sparg liniștea în stropi de lichid aducător de boli, cu buze uscate și crăpate ce ustură ca un sărut într-o cochilie de tornadă… ce mai, sunt varză. Dar căldura apei, aburii ce se ridică halucinant, spuma ce miroase a câmp de lavandă și a sân proaspăt de femeie… of, aceste plăceri…
– HEI, AUZI!!! TREBUIE SĂ VORBIM!!!
Ceva ce semăna cu vocea unui scafandru ce are orgasm m-a trezit din visare. Eram cu urechile sub apă și dintr-odată am deschis ochii și am văzut un cap de femeie cu o gură mare ce se mișca. Uau, mare, mică, ca un pește care bea apă și recită poezii în același timp. Era un cap cu păr, cu ochi mari, cu nas și un coș pe obrazul stâng, dar mai ales cu o gură mare. Ce tare!!! Mă gândeam să rămân sub apă cu urechile, era așa de plăcut! Dar gura devenea tot mai mare, gesturile mai nervoase, ochii mai mici… și nu. NU! GATA, A ÎNCHIS UN OCHI!!! S-a dus pe scurgere tot zenul meu. Ouăle s-au restrâns în linie stafidită, binoclul la loc, ca un vierme de mătase ce nu mai vrea să iasă din mătase.
– Ce-i, pui? Care-i problema?
Eu, ieșind foarte interesat de sub apă.
Ea. Pui. Era ditamai găina nervoasă de la luptele cu găini nervoase. Că te doare la… că nu mă asculți, că vorbesc singură, că…
Acuma să mă ierte Dumnezeu, dar ți-ai găsit să ai conversații cu soțul tău taman când el își făcea terapia cu abur la nas și gimnastica c*aielor în spumă de lavandă?? Serios??? Bărbatul nu mai are dreptul la niciun moment de intimitate??
Ea răcnea. Dintr-odată, culoarea roșie a căpătat o altă conotație pe obrajii ei, o venă i se zbătea pe frunte ca un fluture într-un borcan de zacuscă mucegăită. Mi s-a făcut frică. Dumnezeule, e Zelda la ușă. A sunat. Mi-a trimis mesaj și a văzut ea. Apa dintr-odată a devenit un ghețar în care ouăle mele se chinuiau să se învelească unul pe altul. Mi-a intrat și spumă în ochi, mă pișca. Am strănutat și m-am b*șit în același timp. Ce mai, catastrofă! Adică, nu, râde ca un măgar că ce? Tu, când o gură mare îți spune așa, mișcându-se lent ca un pește care recită poezii, că: trebuie să vorbim! Ba își mai închide și un ochi și se uită doar cu unul la tine, la ce te gândești?? La dezastru, normal!
– Da! Ies acuma și vorbim, dar ce e? Ce s-a întâmplat?
Mi se pare de bun simț să par preocupat, interesat. Dar nu mi se pare deloc de bun simț să mi se scoale așa, în miez de dispută conjugală. Mi-am amintit de Miruna… o fată ciudată din clasa a opta. Puțin plinuță, dar destul de apetisantă, cu sâni mari, coapse bine construite, gambe puternice și buze voluminoase. Mereu avea buzele umede, parcă mereu lingea înghețată sau untură de porc. Miruna povestea în tabără la munte, după câteva pahare de vin acru, cum a avut prima dată orgasm. Era toată roșie și ne explica de macrameuri și poantlas. Avea o profesoară dură de lucru manual. Una de care le era frică la toate. Atelierul era micuț, undeva în spatele curții, departe de clădirea principală. Aveau de făcut un proiect pentru o notă care conta. Miruna stătea cuminte pe scaun, dar uitase de proiect. Avea probleme acasă, taică-so o caftea pe mă-sa, ea încerca să nu-l lase, o mai caftea și pe ea, era totul foarte agitat. Ba, îl mai iubea și pe Zai, băiatul cuminte din vecini, care cânta la pian. Profa se apropia de ea, lua pe rând proiectele. Scaunul devenea tot mai tare și mai colțos. Ea se fâstâcea și, dintr-odată, a simțit că ceva, o căldură i se revarsă în trup ca o explozie de buline colorate cu efect relaxant. Colțul scaunului a avut un cuvânt de spus, pentru că a adunat tot acest buchet de senzații undeva în pântecul ei destul de bine dezvoltat. Uau, și-a spus Miruna! Ce culori! și probabil aici tenul ei a împrumutat un violet mai abstract, ochii o lumină mai aparte și bobițe mici de transpirație argintie i s-au revărsat pe pielea ei fragedă de copilă. Primul orgasm. Cauzat de un poantlas nereușit. Am iubit-o pe Miruna pentru sinceritatea cu care ne-a povestit, la focul de tabără, după vinul acru pe care l-am băut toți. Am iubit-o pe Miruna pentru motivul nenumăratelor mele orgasme de după. Apoi, am citit de Freud și analizele lui. Apoi, am și înțeles-o pe biata fată. Apoi, un pic mi-a plăcut și de mine. Apoi, mi-a trecut.
– Ies acuma, o secundă!
Încercam să o fac să iasă din baie, cu ochiul ei singur uitându-se la mine și cu gura ei mare. Stăteam ca portarii de ligă principală, la unsprezece metri. Cu mâna pe ce am mai scump. Noroc cu spuma de lavandă că mai ascundea din dezastru.
Apa se răcise, devenea un fel de lac stătut cu bule formate din exclamațiile broaștelor de seară. – bleoh, hey, ok? – bluhey, bluray, babuley, yey!
Eu eram cu gândul la Miruna, oare ce mai face? Cu bucile eu cu tot și cu orgasmele ei nepotrivite. Am ieșit, m-am șters, am mai strănutat fix de șapte ori, număr cu noroc, și mi-am făcut curaj să ies să vorbesc cu soția mea.
– Ok, vino aici să povestim!
Eram irezistibil! Mi-am pieptănat părul pe spate, m-am parfumat, miroseam a câmp de lavandă și, din loc în loc, a mosc aprins cu scântei de chihlimbar sfărâmat. Barba îmi era de două zile, numai bună de gâdilat locurile ei nestrăpunse de soare. Halatul l-am lăsat deschis cât să mi se vadă părul de pe piept și omulețul neastâmpărat… ce mai, în bruma mea de minte, mă gândeam că nevastă-mea sare pe mine, își deschide și celălalt ochi, își închide gura, încet și perfect etanș pe o parte din corpul meu și îmi oferă cea mai tare partidă de sex conjugal… sau oral, whatever. Când colo…
– Auzi, m-am gândit să spargem zidul dintre camera mică și debara și să mărim camera de oaspeți. Așa și mama poate să aibă un spațiu al ei, poate și un televizor, un dulap pentru haine, știi?
Primul instinct a fost să-mi adun halatul pe mine, să-l strâng puternic la gât, poate chiar să mă sugrum cu el. Al doilea instinct a fost să o violez pe nevastă-mea, până îi ies ideile pe nas. Al treilea instinct a fost să o sugrum pe soacră-mea în somn… iar al patrulea…
– Nu e o ideea rea. Oricum, nu folosim debaraua. Da! Chiar! Să aibă și mami confort.
A deschis larg ambii ochi, a zâmbit, mi-a dat un pupic pe vârful nasului, a lins lingura de lemn cu care tocmai a învârtit în tocană, și-a șters sudoarea de pe frunte și mi-a zis:
– Vezi, de asta te iubesc eu!
Soacră-mea tocmai a ieșit din camera ei mult mai mică, s-a băgat direct cu nasul în oală, că ar mai trebui niște chimen și poate un pic de boia, lipăia cu picioarele goale pe gresie ca o curcă pierdută de pedichiurist, eu…
În lumea mea, viața e simplă. E doar o felie de lubeniță pe care o mănânci cu poftă, așezat pe nisip, pe malul mării. Toată zeama cea dulce îți curge pe gât, pe piept, pe coapse, sâmburii îi scuipi, unul câte unul. Dacă ai cu cine, faci și un concurs, cine scuipă mai departe. Apoi, o baie în mare. Ea e frumoasă. Atât de frumoasă, cum râde veselă cu zeama de lubeniță picurându-i în șiruri rebele pe sâni.
– Am câștigat, am câștigat!
Din ochi îi răsare soarele… și marea.
………
– Mai trebuie și un pic de piper și vezi să nu uiți de pipotele alea de ieri, bagă-le și pe alea
………
Marea clipocea, ea râdea veselă…
– Vezi, cât de simplu e să iubești?
Pe Erika o găsiți întreagă aici.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Lansarea BIC® Soleil Escape în România: o seară de răsfăț senzorial
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
