Noi, femeile, suferim de sindromul Cenușăreasa, iar băieții, de sindromul Făt Frumos, probabil. Suntem crescute auzind repetat câteva fraze care ne stau lipite că timbrele de scrisoare toată viața: „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”, „o să ai și tu prințul tău”, „fiecare fată are jumătatea ei”. Nu am avut frați, dar bănuiesc că băiețeii aud: „tu ești puternic ca Făt Frumos”, „băieții nu plâng” ….
Pe vremea studenției mele, cam toate fetele pe care le cunoșteam aveau trei obiective majore: să se angajeze undeva bine, să se mărite și să facă copii. Ei, bine, astăzi, la aproape 20 de ani de atunci, peste tot în jur sunt oameni singuri, divorțați, care parcă se caută pe ei înșiși. Din ce în ce mai mulți părinți ai copiilor foarte mici divorțează. E plin de Ilene Cosânzene și Feți Frumoși care nu sunt pregătiți pentru scenariul care să nu includă „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Prinți și prințese care au fost atât de cufundați în partenerii lor, încât nu se pot regăsi pe ei înșiși, dar să își mai găsească altă jumătate….
M-am întrebat mereu de ce se termină poveștile cu momentul căsătoriei între prinț și prințesă și mai apoi cu fraza „și au trăit fericiți….”? Poate autorul nu a știut să arunce praf magic în viața de după căsătorie?
sursă foto: sweetanthemperfumes.com
Poate pentru că Mihail Drumeș are dreptate când spune „iubirea trăiește din dorință și se iubesc doar cei care nu se cunosc cu adevărat”. Poate cotidianul omoară iubirea. Sau poate are dreptate Pascal Bruckner când spune că instituția căsătoriei din dragoste este sortită eșecului. Oamenii se căsătoresc din dragoste doar de o sută de ani și el spune că toată povestea asta a căsătoriei din dragoste se sprijină pe hormonii noștri de îndrăgostiți, care există (curios, dar adevărat) doar la îndrăgostiți și la nebuni și care ne fac să proiectăm tot felul de calități asupra partenerului. Se mai sprijină și pe așteptările enorme generate de dragoste. Are sau nu dreptate? Citeam acum ceva timp că primele caste din India au interzis căsătoria din dragoste pentru că le aduce în comunitate niște probleme serioase pe care nu le pot gestiona.
Cred că în viitor căsătoria va arăta diferit. Între cine și cine se va întâmpla nu știu, dar cred că atâta timp cât există iubire, cumva ne vom adapta. Și cred, de asemenea, că trebuie să apară urgent niște povești actualizate, ca să nu mă mai întrebe copilul de ce eu și tata nu am trăit fericiți până la adânci bătrâneți.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Sunt despărțită de o lună, după o relație de patru ani
Oare atât merit? Câteva cuvinte îngrămădite pe o foaie A4, ruptă neglijent de la jumătate?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
