Mai știi când îmi ziceam că nu o să pot să mai dansez fără tine? Când credeam că nu o să pot să mai las ritmul să mă trezească la viață, să mă simt vie prin fiecare por al corpului?
Cât de tare mă înșelam… Am nevoie de asta, am nevoie să simt. Dacă asta te-a adus lângă mine, dacă asta m-a făcut să te simt și m-a făcut să sufăr… a trebuit să las să mă doară până m-a distrus… pentru ca, mai apoi, să pot să mă vindec. Ceea ce te-a adus lângă mine a fost același lucru care m-a ajutat să te uit.
Fiecare alegere pe care o facem pe parcursul vieții devine o parte din prezent. Trecutul nu poate fi lăsat în urmă cu adevărat. Ai grijă cu cine îți faci amintiri, oamenii pe care îi lăsăm în urmă rămân viața noastră pentru totdeauna, vor ocupa un loc în mintea sau în inima noastră. Timpul vindecă, timpul atenuează …dar timpul nu șterge și nu te va face să uiți niciodată. Trebuie să știi cu ce poți sa trăiești în fiecare zi, iar dacă nu ai aflat încă, viața te va face să înveți, dar va durea și va lăsa urme.
Îmi amintesc și acum prima zi în care am pășit în sala de dans. S-a dovedit a fi ziua care mi-a schimbat viața, ziua care avea să mi te aducă în brațe, ziua care mi-a adus atâtea nopți de suferință, încât nici nu le mai știu numărul, ziua care ți-a șters amprentele de pe pielea mea, ziua care m-a făcut să fiu cine sunt astăzi.
Ai grijă ce lași să te facă să te simți că trăiești, ai grijă ce lași să devină dependență. Dacă ești norocos să găsești acel ceva, dacă îți face bine, păstrează-l, fă-l să fie parte din ființa ta. Chiar dacă te face să suferi, chiar dacă vei vrea să renunți, chiar dacă, cu siguranță, te va face să treci prin nopți care par că nu vor mai ajunge la răsărit, același lucru te va face să trăiești din nou.
Dacă te întrebi dacă aș păși cu aceeași emoție în acea sală, în acea seară rece de noiembrie… emoțiile din stomac mă vor face să zic cel mai hotărât „da” de până acum!
Trăiește!
Guest post by B.
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Era bine să fii deșteaptă, că frumoasele sigur ajungeau niște c*rve. Și am ajuns deșteaptă
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
