Prietena mea Sorina a fost miercuri la dezbaterea Frontline la care au participat doamna Oana Gheorghiu de la Dăruiește Viață și doctorul Raed Arafat.
“E curat Traian Băsescu.”
Nu doamna Gheorghiu. Dânsa, cel mult, e doamna Maria Băsescu.
Doctorul Raed, secretar de stat în Ministerul de Interne, este exact ca Băsescu.-așa a spus Sorina, nicidecum oripilată. Cum nimeni nu a fost oripilat la sfârșitul celor 2 ore și 45 de minute de dezbatere când spiciul mumei SMURD-ului a fost chiar aplaudat.
Ce a vrut să spună Sorina?
Că doctorul sirian are vorbele la el, că le asmute asupra ta ca pe o turmă de pisici flămânde, care miaună, se freacă de tine, îți vâră coada în gură și te ceartă că nu le dai de mâncare. Vorbește mult, rar, apăsat și tare domnul Raed. Are o demnitate evidentă, o sensibilitate contondentă și o logoree care îngroapă întrebările sub avalanșe de vorbe.
Dacă încerci să îl întrerupi, se supără. Asta nu e o dezbatere, plec dacă nu rezolvați problema. Păi unde să plecați, abia ați venit. Haideți să nu-l supărăm pe domnul Arafat. Doamna Oana Gheorghiu pune o întrebare și cere sinceritate. Întreabă dacă doctorul Arafat și-ar fi internat copilul într-un spital românesc în noaptea cu pricina. “Dar fiți sincer domnule Arafat, nu ne…”
Doctorul Arafat e nervos. Ridică tonul. “Vă rog să nu ridicați tonul la mine.” cere doamna Gheorghiu. “Dar nu mă întrerupeți, nu mă întrerupeți!!”
În sală se murmură. Băi, frate, asta îl enervează și omu pleacă, să nu-l mai enerveze.
Începe o perorație lungă. Cu date, cu număr de salvări, cu explicații și referiri la situații similare din alte țări. Orice oraș din lumea asta dacă trecea printr-un astfel de dezastru ar fi avut unitățile spitalicești depășite. Nu puteam să băgăm toți răniții, 88 în stare gravă la arși și la Floreasca, mutam dezastru din stradă în spital, era imposibil. Trebuia să împrăștii răniții la urgențe, așa se face. Ministerul Apărării mi-a dat 2 avioane și SMURD mai are 2 avioane, dar trebuiau medicii să solicite transferul. Eu nu pot să fac nimic. Când în alte țări au fost dezastre similare și sistemul medical a fost depășit, pacienții au fost mutați în țările din jur, dar zborurile erau scurte, 50 de minute cu elicopteru, nu 2 ore cu avionul cât facem noi până în Olanda.
Adunarea e mesmerizată, Oana Gheorghiu stă să pocnească, Raed cere să nu fie întrerupt. Aflăm că sâmbătă medicii israelieni erau deja aici, discutând transferuri, duminică a venit oferta Belgiei prin ministerul belgian al apărării, apoi ambasada Olandei a zis că ajută și ea iar medicii belgieni au fost rugați de colegii olandezi să facă și pentru ei trierea bolnavilor care pot fi transferați. Deci duminică. Vorbele cad monotone ca darabana bătută de pietricele pe burta mașinii.
Lumea ascultă, dar nu știe ce, îngropată sub cuvinte care se aștern peste coșciugul dezbaterii noastre. Care dracu e dezbaterea că nu se dezbate nimic, Arafat este Sheherezada.
Ba nu. Este Traian Băsescu. Curajul lui de a veni la dezbatere, de a răspunde întrebărilor, de a se lua de piept cu societatea civilă, de a spune..hop, ce a zis? “Noi nu transferăm din lipsă de competență ci pentru că am avut oameni competenți puțini pentru astfel de situații”.
Multe lume competentă, puțini oameni.
Timpul trece, microfonul e încleștat în mâna lui Arafat. Recunoaște că s-a greșit cu părinții lui Alexandru care au ajuns în Bruxelles iar băiatul lor rănit în Austria. Care e problemaaaa? S-a recunoscut, li se decontează biletul. Dar în afară de asta, unde s-a mai greșit?
Continuarea, aici.
Citiţi şi
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
