România nu este a voastră, a celor puțini și vremelnici care vă bateți joc de ea, nu este a voastră, a celor care o subjugați, a celor care, în mod sistematic, cu rea credință, ați făcut din minciună și hoție un mod de a fi. Țara asta, atât cât a mai rămas din ea, după ce ați furat-o fără teamă de Dumnezeu timp de 27 de ani, este a noastră, a celor care, liberi și netemători, mai cred în onestitate, în munca dreaptă și în sacrificiu, a celor care se încăpățânează să spere cu inima neînduplecată de urâțenia voastră și în pofida oricăror perplexități zilnice. România este a noastră, a celor care nu cer pomană, nu cer privilegii, nu cer creșteri de salarii fără muncă, ci vor doar atât: să își crească copiii într-o țară curată și dreaptă, în liniște, cu respect față de lege și teamă de Dumnezeu.
Ah, voi, puțini, cu putere, nu ați înțeles că țara este a noastră, a celor mulți, a căror putere stă în fragila lipsă de putere, a celor care, gustând libertatea, nu o vor mai lăsa pe mâna voastră, ci o vor da, curată și dreaptă, mai departe în mâna copiilor lor.
Nu vrem să trăim cu spaima că ne furați atunci când, obosiți fiind, punem capul pe pernă pentru a ne odihni, nu vrem să trăim cu temerea că într-o bună zi, neavând ce să mai furați, ne veți impozita și aerul pe care îl respirăm. Cât de răi sunteți, ne e teamă că ne veți dezgropa și morții, cerându-le să își plătească dreptul la odihna veșnică. Ahhh, răilor, unde vă este frica de Dumnezeu, unde vă creșteți copiii, de nu vă cuprinde groaza că, într-o zi, până si Oltul, Dunărea, Mureșul și Prutul se vor retrage în propriile albii, secătuind de spaima că nu ar mai putea să vă astâmpere setea de înavuțire?
Puterea voastră este vremelnică, oricât de mult ați vrea să perpetuați privilegiile ei, a noastră, în schimb, se măsoară cu întinderea speranței și a credinței în dreptate și nu va pieri, oricât de mult ne amăgiți, ne călcați cu bocancul vostru sovietic pe a cărui talpă se mai văd și acum urme din sângele celor ce au pierit în urmă cu 27 de ani, lăsându-ne moștenire, pentru totdeauna, dorința de libertate și dreptate.
Voi, răilor, poate ați uitat de Coșbuc, dar nu-i nimic, vă reamintim, să știți, cum sună chemarea întru nădejde a celor mulți:
„N-avem puteri și chip de-acum
Să mai trăim cerșind mereu,
Că prea ne schingiuiesc cum vreu
Stâpânii luați din drum!
Să nu dea Dumnezeu cel sfânt să vrem
Să vrem noi sâange, nu pământ!
Când nu vom mai putea răbda,
Când foamea ne va răscula,
Hristoși să fiți, nu veți scăpa
Nici în mormânt!”
Țara asta nu este a voastră, nu vrem să murim înstrăinați în propria curte, vrem să renaștem, punând toate năzuințele într-un loc bun și curat de care să nu vă atingeți câte zile veți avea, trădătorilor!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
Să ne mai lăsăm și duși de val…
Trois Couleurs: Bleu. Culoarea libertății?
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
