Înainte de a fi detestată de mai toată seminția feminină, din care fac și eu parte cu cinste, vă anunț că rândurile de mai jos nu sunt adresate nimănui personal. Sunt doar gândurile mele și atât.
De când mă știu, sunt o cititoare învederată. Am devorat cu duiumul beletristică. Și, ca orice persoană care se respectă, încerc să țin pasul cu vremea. Deci citesc și pe social media… Publicații, edituri… Că-mi place, mă interesează. Și mai cad și eu în păcatul scrierii. Tot pentru că-mi place. Nu cu vreun scop anume.
Nu pot însă să nu remarc frecvența topicelor care, se pare, sunt la modă și în mare trend, cu mare succes la public.
Îmi permit să enumăr câteva care sar în ochi, cu siguranță, omit altele: gelozie, frustrare, nefericire, c*văsărie, înșelăciune, adulter, minciună, patimi nemuritoare zdrobite de „cruzimea” vieții, inimi fragile zdrobite de bocancii iubitului… Și aș putea continua pe bandă rulantă.
Au început, încet și sigur, să mă întristeze aceste postări. Am început să mă întreb: Chiar nu mai există pe lumea asta femei fericite? Împlinite, mulțumite cu soarta? Sau barem împăcate cu sine, indiferent că soarele e uneori acoperit de nori și curcubeiele nu se ivesc, zilnic, la comandă?
Există, fără îndoială, Doamne ajută. Dar acelea postează mai puțin. Și dacă o fac, își exprimă recunoștința vizavi de binecuvântările lor, ca să împărtășească și altora bucurie și optimism. Nu dezamăgiri, reale sau închipuite, numai pentru că se „vând” sau dau bine la public.
Zău, dragile mele surate. Aici am ajuns? Fără plângeri și lamentări, nu ne mai simțim NOI? Doar suntem puternice. Inteligente. Nu ne lăsăm dominate de sexul masculin, ca noi le dăm naștere, da’ nici să ne plângem de ei toată ziua bună ziua.
Multe doamne se plâng, public, prin intermediul literaturii online, ca nu și-au găsit alesul pe site-uri matrimoniale. Și, Doamne ferește, ce nemernici de bărbați au găsit pe acolo! Ba „băiatu’ mamii”, ba prea gras, ba prea slab, ba prea sărac sau prea bogat, dar nu poate sau n-are chef să-și împartă averea, din primul moment, cu o necunoscută, una dintre multele de pe site… Ba e prea romantic și doamnelor li se pare suspect, ba nu e, și atunci romantismul s-a dus pe apa gârlei… Ba, și mai nasol, EL o caută în continuare pe „fosta” și vă lezează când vă dați seama.
Cum-necum, totul vă pute, doamnelor. Mi se cam apleacă să vă citesc lamentările.
La ce vă așteptați să găsiți pe un site matrimonial? Acel Făt frumos cu sula-n coastă, călare pe doi cai albi fabricați în Germania? (aici citez dintr-o postare, mii de scuze pentru plagiat), dacă se poate ficior virgin, neprihănit, fără trecut, ca să-l modelați cu mânuțele voastre dibace?
Nu v-ați pus problema că bărbații de pe site-urile matrimoniale sunt la fel de disperați ca voi, la fel de „în căutări” ca voi, la fel de middle aged, cu un divorț și jumătate în spate (ca voi, statistic vorbind), plus enșpe relații neoficiale, toate eșuate (ca voi) și că poate ar fi mai bine să vă acceptați reciproc, dacă iese pasența. Dacă nu, nu. Ieșiți la o cafea, lăsați site-urile matrimoniale și virtualitățile deoparte măcar câteva zile… Sunt șanse mai mari să vă găsiți alesul.
Zău, suratele mele. Nu vă mai plângeți degeaba.
Guest post by Daffodil
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro
Citiţi şi
Zavaidoc: iubire și muzică în anul 1923. Un roman insolit, semnat de Doina Ruști
Ziua în care am divorțat de mama
Mumu – Amintiri dintr-o copilărie ‘agresată’
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
