Ce vreau eu să:
Să adorm pe 23 decembrie şi să mă trezesc pe 3 ianuarie şi viaţa să continue normal ca înainte, fără prea multe trepidaţii, dacă se poate. Să se întâmple o minune şi să sar peste aceste două săptămâni de sărbători. Asta vreau eu şi nu se întâmplă, pentru că tradiţia spune că în perioada asta trebuie să fii mai mult decât prezent în propria viaţă şi în viaţa altora.
Ce trebuie să:
Să am o familie
De obicei una fericită. Bun. Am familie care e cum e. Nu înţeleg de ce ar trebui să ne iubim sau să ne certăm mai mult sau mai puţin decât în restul anului. Ne iubim cât ne iubim, ne urâm cât se pot urî nişte oameni care împart aceeaşi baie şi aceeaşi uşă de ieşire. Ne-am obişnuit unii cu alţii şi cred că ne-ar debusola un val uriaş de iubire care să se declanşeze pe 20 decembrie, de exemplu. Eu zic să rămânem paşnici, că ne înţelegem bine.
Să fiu mai bună
Fac şi eu ce pot. Mai bună decât cine, de fapt, mă întreb eu mereu? Încerc să fiu bună tot anul, dar acum parcă nu e deajuns şi cică trebuie să fii şi mai bun. Repet, fac ce pot şi cât îmi iese, dar parcă mă simt mereu prost că nu fac destul.
Să fiu fericită
Acum cred că fiecărui om îi iese cât îi iese şi partea asta cu fericirea. Apoi, cu cât îmi ceri să fiu mai fericită, cu atât mă stresezi mai tare şi în loc să observ părţile bune ale vieţii mele, încep să observ ce nu merge. Aşa că aş lăsa şi fericirea pe modul mai domol. Să nu răscolim prea tare sentimentele.
Să zâmbesc
În general eu zâmbesc aşa, ca proasta, dar acum cică nu am voie să nu zâmbesc, că stric “christmas spiritul” oamenilor. Şi când trebuie să fac ceva nu mai îmi vine să fac, ştiu e o copilărie, dar nu mă pot abţine.
Să am frigiderul de două ori mai încărcat decât în restul anului
Asta nu ştiu de ce, pentru că, în principiu, nu fac foamea în restul zilelor şi deci mănânc cam la fel. Şi cei care vin pe la mine, de obicei, nu prea mănâncă, sunt mai mult consumatori de bere şi alune.
Să mă gândesc la tot felul de cadouri
Cadouri care, de multe ori, îmi pare rău pentru ipocrizie, dar nu mai vin din inimă, ci sunt un fel de “să-mi bag picioarele”, trebuie să îi iau cadou şi lui x. Nu sună frumos, aşa-i?
Să stau ca o proastă la cozi la cumpărături
Eu sunt femeia căreia nu îi plac cumpărăturile, clar? Prefer un film, o plimbare, o cafea cu prietenii. Cumpăratul de lucruri inutile nu mă pasionează. În plus, dincolo de faptul că musai trebuie să îi iau lui x un cadou, x, de obicei, nu prea are nevoie de nimic şi m-am cam plictisit să tot iau sticle de vin şi mănuşi.
Să aud aceleaşi melodii până la saturaţie
Mă întreb de ce nu se compun altele noi? Nu am nimic cu melodiile de Crăciun, dar le aud an de an în acelaşi context, parcă sunt în “Ziua cârtiţei” (filmu’ ăla cu Bill Murray pe care bărbatu-meu îl revede în fiecare an de cel puţin două ori).
Să nu uit să felicit pe careva
Că, dacă uit, jar mănânc, parcă toţi oamenii din lume aşteaptă cu băţul în mână felicitările mele şi au undeva o tăbliţă unde însemnează cine a fost cuminte şi a felicitat anul asta şi cine nu, iar eu mă străduiesc să îi împac pe toţi, că nu vreau să par copil rău din prima zi a anului.
Să nu uit să răspund la mesaje de la oameni pe care nici măcar nu îi cunosc
Dar dacă tot se obosesc să îmi scrie, eu trebuie să mă obosesc să le răspund, că aşa e frumos. Mai complicat e că la un mesaj elaborat cu “Fie ca spiritul… etc”şi alte versuri, eu nu pot să îngaim decât mulţumesc şi sărbători fericite, ceea ce mă face să mă simt mereu penibilă şi lipsită de imaginaţie.
Să mă întâlnesc cu rude pe care am învăţat cu înţelepciunea vârstei să le accept şi să le ascult povestind aceleaşi întâmplări
Oare în viaţa oamenilor în general, chiar nu se întâmplă nimic nou sau oamenii nu ţin minte?
Să am haine noi, eu şi încă trei bucăţi de oameni din familie
De obicei, noi avem suficiente haine, dar nu poţi rata ”trebuie să-ul” cu hainele noi, aşa că pornesc, cu şifonierul plin, o goană după haine noi. Încă nu înţeleg de ce fac asta.
Să port roşu
Deci, şi nou, şi roşu, punctul dinainte se complică mult mai rău.
Să ai peşte în noaptea de Revelion
Cică aşa se face şi Doamne fereşte să mănânci pui! Eu gătesc pui şi mereu trebuie să îmi dau peste degete şi să îmi repet: “peşte, peşte… nu pui, peşte!”.
Să ai bani în buzunar de Revelion
Mereu uit să îmi iau rochie cu buzunare de revelion.
Să dau cu petarde
Şi de astea uit mereu, nu mi se pare un “must”, dar se supără invitaţii pe mine dacă nu le am în casă, aşa că mereu le cumpăr în ultimul moment, marfă de contrabandă, pe sub mână şi la preţ de heroină.
Să ies afară la 12 noaptea, de Revelion
Asta îmi place până la un punct, depinde cât e de frig şi cât de mult trebuie trebuie să stau.
Cred că am omis câteva… Le las pentru următoarea perioadă, că vine şi la anul, dacă am noroc…
Pe Cătălina o găsiți toată aici.
Citiţi şi
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
