Îmi doresc să facem împreună un exercițiu de sinceritate. Câți dintre voi ați trecut prin experiențe care pe moment v-au făcut să simțiți un impuls de tristețe, ură, singurătate sau chiar răutate? Poate din cauza unei despărțiri, ori din cauza pierderii unei persoane dragi, ori a unei nedreptăți care ți s-a făcut. Știu, toate acestea pot provoca multă durere în sufletele noastre. Dar ce putem face cu tot acest dezastru şi cum îl putem transforma în ceva constructiv, care să ne ajute să creştem?
În primul rând este necesar să înțelegem că lumea noastră interioară este cea care modelează ce se întâmplă cu adevărat în exterior, în viața noastră de zi cu zi.
În momentul în care conştientizăm clar că singurul rol al durerilor este acela de a ne învăța ceva (să iertăm, să iubim necondiționat, să oferim fără să pretindem nimic în schimb), automat lumea noastră exterioară începe să se transforme. Începem să observăm mult mai clar că nimic din ceea ce ni se întâmplă nu este tocmai întâmplător. Da, clar există acea perioadă de ‘de ce-uri’, care inevitabil ne invadează în momentele grele, când simțim că lumea noastră e zguduită din toate temeliile. Dar ştiți ce e fain la momentele astea în care eşti efectiv pus la pământ şi te acoperă un mare nor de ceață prin care nu reuşeşti să vezi absolut nicio rază de soare? Fix acestea sunt momentele de conştientizare! Acolo şi atunci ai o singură opțiune şi o singură direcție: să te ridici şi să începi să faci paşi în sus. Chiar nu ai altă variantă când eşti căzut la Pământ. Şi ştii ce senzație minunată ai când vezi că poți să oferi şi fără să primeşti şi că nu are niciun sens să crezi că oamenii îți vor oferi înapoi exact ceea ce tu le oferi lor. Este exact ca şi când ai fi în savană, te întâlneşti cu un leu şi crezi că nu o să te mănânce doar din pentru că nici tu nu l-ai mâncat pe el.
Tu trebuie să îți dai seama că eşti o ființă minunată, înzestrată cu lumină divină şi iubire. Acum doar lasă acea lumină să strălucească. Vor apărea lucruri minunate în viața ta. Habar nu ai câtă influență poate avea lumina ta în lume. Ştii ce forță are o scânteie de lumină în întuneric? Tu eşti capabilă să produci acea scânteie, oricât de întuneric este poate acum în jurul tău.
Te rog să nu te îndoieşti niciodată de tine, să nu crezi vreodată că nu eşti suficient de bună şi să nu permiți nimănui să se comporte altfel decât frumos cu tine.
Audrey Hepburn, 1957 @Sid Avery
Toți oamenii pot fi buni. Dar am învățat că, la fel ca orice altceva în viață, și asta este o alegere. La fel cum poți alege sa fii bun, poți alege şi să fii rău. Voi puteți alege să fiți buni, să luminați drumul vostru şi astfel oricine va intra pe el sau se va intersecta cu voi, inevitabil se va umple de lumină. Întunericul oricum nu e nimic altceva decât lipsa luminii.
Să nu îți pierzi speranța şi să nu uiți că ceea ce este menit să se întâmple se va întâmpla, dacă tu ții lumina aprinsă. Şi atunci când vei fi pregătită, îți va ieși în cale acel om pe care îți doreşti să îl revezi, ți se va clarifica şi situația aceea la care nu găseai răspunsul şi totul se va contura frumos şi va începe să capete sens. Tot ceea ce ai de făcut este să ții lumina aprinsă, nu uita.
Înțelepciunea, bunătatea şi iubirea să fie în inima ta mereu.
Te îmbrățisez cu inima,
Dana
Curaj, și tu poți scrie pe Catchy! Opinia ta contează.
Trimite-ne textul în format word, cu diacritice, pe office@catchy.ro. Mulțumim.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
