„Nu-i iert pe cei care spun despre mine că sunt egoist. E o diferenţă mare între a fi egoist şi a-ţi şti valoarea, ca produs şi ca actor. Iar eu îmi ştiu valoarea ca produs şi am decantat acest rol pentru a mă afla pe mine, omul”. Tom Ford este astăzi un brand pentru că omul din spatele lui a muncit pe brânci să îl construiască. A ştiut încă de mic că locul lui e în design, dar a înţeles abia în facultate că industria modei i se potrivea de minune. Şi a devenit atât de bun, încât a readus în prim-plan casa Gucci şi a stârnit invidia lui YSL, pe care l-a înlocuit ca director de creaţie la propria casă vestimentară.
Tom s-a îndreptat către designul vestimentar cu paşi mici. Mai întâi a studiat istoria artei, timp de un an, la Universitatea din New York, dar a abandonat-o pentru facultatea de artă şi design din cadrul The New School, o universitate cu renume, fondată în 1918. A absolvit-o ca arhitect, dar s-a îndrăgostit de modă în penultimul an, când a făcut practică în departamentul de presă de la Chloé: „M-am trezit într-o dimineaţă şi m-am întrebat: Ce faci? Arhitectura era prea serioasă. Cumva, făceam astfel încât fiecare proiect să capete forma unei… rochii. Când mi-am dat seama că lumea modei era echilibrul perfect între artă şi comerţ, mi-am zis că ăsta îmi va fi drumul”.
A pus repede ochii pe un post la brandul condus de Cathy Hardwick şi a insistat zilnic cu telefoane, timp de o lună, pentru a fi chemat la un interviu. Când a cedat în cele din urmă, sperând să îl pună pe fugă, Cathy i-a răspuns personal şi l-a întrebat cât de repede poate să vină la interviu. Tom a intrat în birou după câteva secunde. Suna de fapt din holul companiei. A remarcat imediat că femeia purta Armani, aşa că a răspuns fără ezitare că Armani şi Chanel sunt brandurile lui favorite, când a fost întrebat. Desigur, a primit postul, pe care a rămas doi ani. Tot doi ani a petrecut şi la Perry Ellis, înainte să decidă că Statele Unite nu erau locul în care să dea frâu liber creativităţii, pentru că americanii vedeau dovezile excesive de stil ca pe un semn de aroganţă. Europenii, pe de altă parte, ştiau ce înseamnă industria modei. Aşa că Tom a acceptat postul la Gucci, care nu se afla într-o etapă de prea bun augur, şi a devenit director de creaţie al departamentului prêt-à-porter în 1990.
În şase luni prelua şi divizia de haine bărbăteşti şi pe cea de încălţăminte, ca în 1992 să devină director de design, care se ocupa practic de toată linia de creaţie a Gucci. Iar sacrificiul de a lucra 18 ore pe zi nu însemna nimic, pentru că Tom iubea industria. A fost criticat, înjurat şi felicitat. A adus sexualitatea în prim plan, fără să se gândească de două ori înainte să o facă. Ştia că sexul vinde, şi chiar aşa s-a întâmplat. În fiecare sezon crea o piesă pe care colecţionarii de acum o numesc „must have”. A reintrodus în modă catifeaua Halston, celebră în anii ’70, tricourile şi rochiile mini din mătase şi ghetele cu inserţii metalice, care imitau caroseria unui automobil, rochiile din tricot, jeanşii cu mărgele, bluzele tip baby-doll combinate cu pantaloni de piele.
În 2000, Tom era numit director de creaţie la Yves Saint Laurent, înlocuindu-l pe Yves însuşi, care nu l-a avut deloc la inimă din această pricină. Dar Tom şi-a făcut treaba cum nu se putea mai bine şi a redefinit linia YSL, în paralel cu cea a Gucci, care preluase brandul francezului. Adăuga fiecăreia dintre colecţii puţin din îndrăzneala specifică, pe care o atribuie astăzi anilor de liceu, în care frecventa baruri ca Studioul 54, care a funcţionat o vreme sub numele de Cabaret Royale.
Asta până în 2004, când şi-a dat seama că a ajuns la capătul resurselor: „Aveam 40 de ani şi eram foarte nefericit cu ceea ce făceam la Gucci. Munceam mult şi făceam naveta Paris-Londra-Milano, aveam 16 colecţii pe an şi devenisem frustrat, plictisit şi obosit. Când am plecat, m-am simţit golit de identitate, mai ales că îmi concentrasem toată energia spre a face bani. Credeam că astfel voi dobândi şi fericirea şi că dacă nu ai un cutare ceas, o cutare haină şi o cutare pereche de pantofi nu eşti fericit”.
Primul pas pe care l-a făcut când a plecat de la Gucci a fost să înfiinţeze o casă de film, Fade to Black. Îşi dorea foarte mult să lucreze în cinematografie şi ştia că drumul nu va fi unul uşor. În aprilie 2005, anunţa apariţia brandului Tom Ford. L-a luat alături de el, ca om de bază, pe Domenico de Sole, fostul preşedinte executiv de la Gucci. A anunţat că a devenit partener cu Estée Lauder şi Marcolin şi că brandul Tom Ford va crea nu doar articole vestimentare, ci şi ochelari, produse cosmetice şi parfumuri. Sunt în prezent 49 de magazine Tom Ford deschise în lume, la Milano, Tokyo, Las Vegas, Dubai, Zürich, New Delhi, Shanghai sau în Rusia.
Acestea sunt detaliile legate de produsul Tom Ford. Cât despre omul Tom Ford, declara într-un interviu: „Ştiu că trăiesc un paradox. Am adoptat o filosofie în care primează încrederea în destin şi în echilibru, şi totuşi creez obiecte care se vând pe rafturi şi contribui în felul acesta la o industrie care îi face pe oameni să se simtă nesiguri şi nefericiţi dacă nu au un lucru sau altul. Tocmai de aceea încerc acum, când am ajuns deja la o altă etapă a vieţii, să creez produse al căror design presupune integritate şi care, privind în perspectivă, aduc un plus de bucurie vieţii obişnuite dacă îţi permiţi să le cumperi. Asta chiar dacă nu ele sunt lucrurile care trebuie să te facă fericit”.
Citiţi şi
Idei de cadouri pentru femeile care apreciază rafinamentul
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
