Tom à la ferme este un film al înfiorător de tânărului regizor și actor canadian Xavier Dolan, cu care a câștigat în 2013 premiul FIPRESCI la Festivalul de la Veneția.
Aujourd`hui c`est comme une partie de moi qui meurt, et puis je n`arrive pas à pleurer. J’ai oublié les synonymes du mot «tristesse». Maintenant ce qu`il nous reste à faire, sans toi, c`est te remplacer.
Câtă nostalgie ascunde însemnarea asta! Scrisă la plural – ce qu`il NOUS reste – ceea ce NE rămâne de făcut, ca și cum vorbesc între ele (și scriu pe șervețel) două identități, nu una singură: cea a persoanei, și cea de cuplu.
Mi-am amintit despre acest citat din debutul filmului într-o dimineață, când m-am trezit pe un moment de nostalgie heterosexuală. De fapt, citatul nu mi-l aminteam deloc. Ce-mi invadase memoria (sau alte simțiri, pentru că Alzheimerul pare deja pe drum), era o intensă senzație de nostalgie. Nostalgie salvată în memoria mea cu un link spre aceste cuvinte. Am stat o vreme până să-mi amintesc contextul, după care m-am întrebat stupefiat: cum pot să exprime tocmai cei pe invers, și încă atât de frumos, sentimente ce par a fi fost lăsate pe pământ doar pentru a face posibilă conviețuirea între genuri?
Citez aproximativ (din aceeași memorie, elefant lipsă) pe Xavier Dolan: ideea acestui film mi-a venit urmărind la Théâtre d’Aujourd’hui piesa lui Michel Marc Bouchard, în care m-a frapat adevărul expresiei că primul lucru pe care-l învață homosexualii, înaintea iubirii, este minciuna.
***
Multe cronici invidioase la adresa acestui film! În presa de la noi, Mirona Nicola: Xavier Dolan se decide să crească. Cum să regizezi tu, d-apoi să mai și joci în rolul principal, la 20 de ani? The Hollywood Reporter’s sugerează cum că Xavier ar fi narcisit: “Dolan este un actor suficient de talentat ca să-ți atragă atenția, dar comite un accident cu acest quasi-thriller”. Și David Rooney continuă: “Este greu să iei filmul în serios când, scenă după scenă, explorează fața regizorului până la leșin. Suntem intoxicați de imagini cu Tom – la volanul mașinii sale, apoi alergând pe slow motion prin lanuri de porumb cu freza blondă dansându-i în vânt, șezând meditativ pe pat în lenjerie intimă, sau privind pe fereastră ca Anne Hathaway în Mizerabilii, cu o lacrimă curgându-i pe față”.
După publicarea reviewului, Xavier Dolan a postat pe Tweeter o replică la critica lui Rooney: “You can kiss my narcissistic ass.”
Pe Marius îl găsiți cu totul aici.
Citiţi şi
Prostia omenească și prostia românească
Dragostea doare. Nu, cea interzisă doare
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
