Admir foarte tare femeile frumoase, care au grijă de ele și de cei din jur. Care știu exact ce să spună când ești supărat, care zâmbesc când totul e gri și care fac haz de necaz când nu totul e roz. Femeia care poartă ruj roșu aprins sau nude, care se dă cu mascara in fiecare zi, nu numai în cluburi. Sau care se îmbracă în jeanși și o cămașă din dantelă la teatru. Sau bocanci de piele și rochie din voal. Care te scoate din orice încurcătură când crezi că totul e pierdut. Care face ciorbă de burtă și prăjitură Pavlova, care face ceai și nu iese din casă când tușește, care are tot timpul un Nurofen în poșetă sau un plasture pentru prietene pe care le bat pantofii. Care te încurajează să pleci la capătul pământului dacă ți-ai găsit iubirea sau îți dă două după ceafă dacă o iei pe arături cu iubiri imposibile. Care iubește copiii și le spune mereu fix ce trebuie, care își iubește părinții și îi sună des. Care își sună prietenii nu doar de ziua lor, care iubește un bărbat cu toată ființa ei, deși uneori știe că nu i se răspunde. Care mută munții pentru că trebuie, nu pentru că poate. Care face sport sau care nu face sport dar arată ca și cum ar face, deși are câteva kilograme in plus sau in minus. Care trăiește, care iubește și care are pisică. Sau câine. Sau nu are animale în casă.
Care nu se plânge dacă celălalt o trădează, care nu se laudă când reușește ceva măreț, dar zâmbește. În ambele situații. Și abia atunci cred că a reușit. Când zâmbește, indiferent de situație, de ceea ce simte în sufletul ei. Am întrebat, la un moment dat, o femeie minunată cum de zâmbește atât de frumos, chiar dacă trecea printr-un moment dificil. Mi-a răspuns că viața oricum trece, ori de plângi, ori de zâmbești.
Sursă foto: pixabay.com
Dar, poate mai presus de orice, admir femeile care nu sunt rele cu alte femei. Care nu le “faultează” pe celelalte în momentul în care s-au îmbrăcat ciudat, în care nu arată atât de bine ca de obicei, în care au greșit, dar au încă puterea să meargă înainte. Văd zi de zi cum femeile “sar” la gâtul altei femei si, serios, e atât de păgubos. Ne mai mirăm apoi de ce bărbații ne privesc superior. Au și dreptate de atâtea ori. Femeile rar lucrează în echipă, și când o fac, țin cont de “ierarhii”.
Văd zilnic exemple de răutăţi feminine cărora nu le găsesc rostul şi pe care aş vrea să le şterg din toate publicaţiile. Cred că femeile care spun răutăţi despre alte femei sunt meschine. Şi nu se pot ascunde, nu se pot abţine. Ciudat că tocmai cele cărora li se spune sexul frumos sunt capabile de asemenea uraţenii. Tocmai cele care dau viaţă sunt capabile să jignească. O altă femeie care dă viaţă.
Suntem toate la fel, indiferent de culoarea părului ( naturală sau nu), de culoarea pielii, de studii sau mediul în care trăim. Toate vrem să fim iubite și respectate. Toate vrem să trăim. Frumos!
Și tu poți scrie pe Catchy! 🙂
Trimite-ne un text încă nepublicat, cu diacritice, pe office@catchy.ro.
Citiţi şi
„Pe atunci eram săraci, dar fericiți”
România eternă și deloc fascinantă. Cum se încheie războiul proștilor cu lumea
Atenție la clișeele „corecte politic” care manipulează votul!
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
