Mai dă-mi o zi… Ia-mi mâna și urmează-mă. Să mai avem o zi – doar una – în care să putem lăsa lumea să se întâmple haotic, așa cum se întampla ea de obicei în jurul nostru. O zi în care să oprim ceasul, să închidem televizorul, să aruncăm telefonul, să tragem draperia, să stingem lumina, să desenăm lumânări și să suflăm în ele. O zi în care eu să fiu eul pe care tu îl cunoști și tu să fii eul pe care nu am să îl cunosc niciodată.
Mai dă-mi o zi, o zi în care eul meu să fie eul pe care tu îl cunoști. O zi în care eul meu să nu fie cel a cărui fericire zace în crăpătura zâmbetului tău. În care eul meu să nu te mai caute în urme de nori. În care eul meu să nu mai atârne în ale tale cuvinte.
Mai dă-mi o zi… o zi în care eul meu să te caute.
Lumea se întâmplă cum se întâmplă ea de obicei, haotic, lumea se întâmplă perfect, lumea se întâmplă într-o spirală și lumea se întâmplă într-un șir controlat. Lumea mea nu se întâmplă în tine. Lumea mea nu se întâmplă perfect.
Îți desenez urmele zâmbetului în cana de cafea și în fumul de țigară, îți compun sunetul râsului în clapele tastaturii, îți visez o lacrimă pe care am uitat să o vărs.
Oare ce-ți face toamna? Oare cum ți se întâmplă ziua? Oare ai văzut pinguini, sau urși polari, sau doar nisip? Oare ai uitat lumina aprinsă când ai plecat de acasă? Oare ai aburit și ultima părticică din oglindă? Oare ți-ai aprins țigara aia sau o porți așa, ascunsă ștrengărește după urechea stângă?
Ai simțit azi? Ai râs azi? Ești fericit?… tu acolo, în lumea ta de urși polari, și pinguini, și nisip? Ți-e foame, sete, frig? Plângi, uiți? Ți-e teamă? Te doare?
Toate poveștile frumoase încep așa: întuneric, o mașină, o bancă, o țigară, cearșafuri albe, sărutări furate… Toate poveștile frumoase rămân povești. Toate poveștile frumoase trebuie să rămână povești, altfel nu ar mai fi frumoase. Oare?
Sfârșit alternativ:
Toate poveștile frumoase încep așa: un drum pe care nu ai mers niciodată, teama de întuneric, de lumină, de faruri, de muzică, teama de strecurat într-un loc neterminat, un zâmbet ștrengăresc…
Toate poveștile frumoase încep tâmpit și se termină mâine.
Toate poveștile frumoase încep tâmpit și se termină-n clovni, și-n suspine, și-n căști, și-n cești.
Toate poveștile frumoase încep pentru că trebuie și se termină pentru că nu s-au întâmplat niciodată.
Toate poveștile frumoase încep cu un eu care nu e eul meu și se termină cu un tu care nu e eul tău.
Toate poveștile frumoase încep cu un eu care nu e eul meu și se termină ca dracu’, în pahare răsturnate și scrumiere pline.
Toate poveștile frumoase încep și se termină în crăpătura zâmbetului meu.
Citiţi şi
Unde se termină iubirea, începe… conviețuirea
Un apartament într-un ansamblu rezidențial – cea mai bună alegere
Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.
